Arhive etichetă: bolnav

Personalități istorice în lectură medicală: președintele Roosevelt

roosevelt presedinteDupă cum se știe, în perioada întâlnirii istorice de la Ialta (februarie 1945), președintele Roosevelt era grav bolnav, fapt greu de admis pentru partizanii și admiratorii săi. Doar câțiva medici apropiați cunoșteau situația reală. Medicul personal al premierului britanic, lord Moran, îl informa pe Churchill: ,,Președintele apare ca un om grav bolnav. Are simptome avansate de arterioscleroză cerebrală. Îi mai dau doar câteva luni de viață. Dar când oamenii nu vor să vadă ceva, se lasă orbiți. Fiica sa nu crede că este realmente bolnav, iar dr. Ross McIntire o susține”.

Alt medic englez ·a fost și mai dur în aprecieri: „Era evident că președintele Roosevelt se afla în stadiul terminal al maladiei sale. Am fost șocați să vedem sosind un muribund. În starea precară de sănătate în care se afla, decizia de a-și asuma responsabilitatea întrunirii de la Ialta a fost o hotărâre eronată, atribuită doar curajului de neînvins al lui Roosevelt și puterii sale de sacrificiu pentru îndeplinirea unor înalte responsabilități”.

Medicul personal al președintelui Roosevelt nu era cel mai calificat în tratarea bolii acestuia, pentru simplul motiv că era specialist… otorinolaringolog! El se îngrijea în special de răcelile și de sinuzita președintelui, iar unele simptome clasice ale hipertensiunii (cefaleele) le punea pe seama sinuzitei. Decât să-i măsoare tensiunea și să-i asculte cordul, îi venea mai la îndemână să găsească o explicație anodină gravelor tulburări respiratorii, datorate, de fapt, unei insuficiențe de cord stâng. Din cartea de memorii pe care a scris-o dr. McIntire, 12 ani la Casa Albă, reiese că, în realitate, niciodată nu-l preocupase în mod serios sănătatea președintelui. Singurul lui merit este că în 1944, în luna martie, a apelat la ajutorul unui cardiolog experimentat, dr. H.G. Bruenn. În urma consultației, dr. Bruenn notează: hipertensiune instalată din 1937, cu valori ale tensiunii arteriale de 186/106 mm, modificări patologice ale electrocardiogramei, o mărire de volum a ventricolului stâng. El indică președintelui tratament cardiotonic cu digitală, regim fără sare, repaus la pat și injecții cu diuretice.

Continuă citirea →

Cum şi-a dat seama Lovinescu că este bătrân şi bolnav

lovinescu eugenPovesteşte Şerban Cioculescu: „Lovinescu era bolnav şi nu-şi dădea seama. Bărbatul robust pierea, zi de zi, văzând cu ochii, fără să simtă nicio durere. Într-o zi, mi-a spus:

– Ştii, don Cioculescu, că sunt bătrân şi bolnav?

– D-voastră, maestre? Arătaţi cât se poate de bine, răspunsei, cu o pioasă minciună.

– Nu e aşa. Dar până astăzi n-am bănuit nimic. La prânz, după vizita mea obişnuită la librăria „Cioflec”, simţindu-mă cam obosit, am luat de la Universitate tramvaiul 14 să mă duc acasă. Şi cum înaintam în vagonul care era plin, am auzit o voce mustrătoare, în spatele meu:

– Tinere, nu ţi-e ruşine să stai jos, când domnul e bătrân şi bolnav?

Tânărul mi-a dat locul, iar eu, ajuns acasă, m-am uitat în oglindă şi am recunoscut că este aşa:

– Sunt bătrân şi bolnav, don Cioculescu.”

Continuă citirea →

Eşti cumva bolnav?

veterinar si bolnavul

După o dezbatere furtunoasă în parlament, un deputat încearcă să-l şicaneze pe cel care a ţinut un discurs fulminant.

– Ascultă domnule, am auzit că dumneata eşti de meserie medic veterinar…

– Da, îl întrerupe acela. De ce mă întrebi? Eşti cumva bolnav? 🙂

Cat de bolnav era Voltaire?

Precaritatea sănătăţii lui Voltaire, iată un laimotiv al acestei vieţi, petrecută de altfel într-un ritm infernal, într-o cheltuire adesea frenetică de energie fizică şi nervoasă, luminată feeric, necontenit, de focurile bengale uluitoare ale unui spirit efervescent şi scânteietor.

Voltaire invoca frecvent deplorabila lui stare fizică, reală sau imaginară, pe care a ştiut întotdeauna să o folosească şi drept pretext diplomatic, ca rezolvare ingenioasă a unor situaţii fără ieşire. Cum remarca maliţios Orieux, ai jura că Voltaire este într-o continuă agonie – „ o agonie care a început încă din ziua naşterii lui şi de care putem spune că nu trecu neobservată timp de 84 de ani!”