Arhive etichetă: asediu

Distrugerea Ierusalimului (I)

titus-ierusalim-templu-distrugereÎn ziua de 8 a lunii Ab la iudei, la sfârşitul lui august din anul 70 e.n., Titus, fiul împăratului roman Vespasian, care de patru luni conducea asediul Ierusalimului, a poruncit întregii sale armate să se pregătească să atace Templul la răsăritul soarelui. Întâmplarea făcea ca ziua următoare să fie chiar ziua în care babilonienii au distrus Ierusalimul cu mai bine de 500 de ani în urmă.

Capcana morţii

Titus comanda o armată compusă din patru legiuni — în total 60 000 de legionari romani şi forţe auxiliare locale care abia aşteptau să dea lovitura finală acestui oraş semeţ, dar distrus. Dincolo de ziduri, poate o jumătate de milion de iudei înfometaţi supravieţuiau în condiţii diabolice: unii erau zeloţi, nişte fanatici religioşi, alţii bandiţi, dar majoritatea erau familii de oameni nevinovaţi, prinşi fără scăpare în această înfiorătoare capcană a morţii. Mulţi iudei trăiau în afara Iudeei — se găseau în zona Mediteranei şi în Orientul Apropiat — iar această luptă finală avea să decidă nu doar soarta oraşului şi a locuitorilor ei, dar şi viitorul iudaismului şi al micului cult iudeo-creştin — iar dacă ar fi să privim peste şase secole în viitor, însăşi forma pe care o va lua islamul.

Romanii construiseră rampe pe zidurile Templului, dar asalturile lor tot eşuaseră. Mai devreme, în ziua aceea, Titus le spusese generalilor săi că eforturile de a păstra acest „templu străin” îl costau prea mulţi soldaţi şi a ordonat să fie incendiate porţile Templului. Argintul din porţi a început să se topească şi focul s-a extins la cadrele şi ferestrele din lemn, iar de-aici la grinzile de lemn din culoarele Templului. Titus ordonase stingerea focului. După cum spunea el, romanii „nu trebuie să se răzbune pe obiecte neînsufleţite în locul oamenilor”. Apoi s-a retras peste noapte la cartierul său general din turnul pe jumătate distrus al fortăreţei Antonia de unde se vedea splendidul complex al Templului.

În preajma zidurilor se petreceau scene de groază care probabil semănau cu iadul pe pământ. Mii de cadavre putrezeau în căldura verii. Mirosul era insuportabil. Haite de câini şi şacali se înfruptau din carnea de om. Cu câteva luni în urmă, Titus ordonase ca toţi prizonierii sau dezertorii să fie crucificaţi. Cinci sute de iudei erau crucificaţi zilnic. Muntele Măslinilor şi dealurile stâncoase din jurul oraşului erau înţesate cu atâtea cruci încât nu mai rămânea loc şi nu se mai găseau nici copaci din care să fie făcute. Soldaţii lui Titus se distrau crucificând victimele cu membrele desfăcute în poziţii batjocoritoare.

Continuă citirea →

Calvarul de 900 de zile

Asediul Leningradului

Izolaţi de către inamic şi de către geografie, cetăţenii Leningradului au fost siliţi să facă faţă singuri înaintării inexorabile a germanilor din vara lui 1941. Îndrumaţi şi mobilizaţi de neînduplecatul mareşal Jukov, circa o treime din cei trei milioane de locuitori au muncit din răsputeri pentru a improviza fortificaţii, a săpa şanţuri antitanc şi tranşee defensive, a ridica baricade şi a pune mine. Vecinii finlandezi, supăraţi din cauza precedentelor incursiuni ruse în teritoriile lor, au atacat şi ei dinspre nord, cerându-şi toate teritoriile pierdute. În toamnă s-au alăturat germanilor ca să încercuiască împreună aproape complet cel de-al doilea oraş ca mărime al Uniunii Sovietice, începând un îngrozitor asediu care a durat 900 de zile. Calea ferată a fost tăiată, trupele inamice s-au consolidat în suburbii, iar Luftwaffe a început să bombardeze oraşul fără întrerupere. Un ofiţer consemna: „Führerul doreşte să evităm luptele de stradă, care ar provoca armatei multe pierderi. Oraşul trebuie pur şi simplu închis, spulberat de artilerie şi înfometat.”

Continuă citirea →

Sub conducerea cărui sultan au asediat turcii pentru prima dată Viena?

Întrebări şi răspunsuri de cultură generală

Întrebare: Sub conducerea cărui sultan au asediat turcii pentru prima dată Viena?

Răspuns: Soliman Magnificul (1529)