Arhive etichetă: asasin

Mâna neagră

Asasinarea lui Franz Ferdinand la Sarajevo

Gloanţele trase la 28 iunie 1914 la Sarajevo s-au dovedit a fi cele care au provocat Primul Război Mondial. Au fost tinerii conspiratori singurii vinovaţi sau au fost implicaţi şi alţii?

La 28 iunie 1914, duminică dimineaţa, prinţul moştenitor al Austro-Ungariei a fost întâmpinat cu bucurie de către locuitorii capitalei Sarajevo. Totuşi, puţin după ora 10, cineva a aruncat o bombă asupra maşinii deschise în care arhiducele Franz Ferdinand şi Sofia, ducesă de Hohenberg, soţia sa, străbăteau străzile din Sarajevo. Ridicând mâna să o protejeze pe Sofia de obiectul zburător, arhiducele a deviat proiectilul în afara vehiculului şi acesta a explodat în stradă, în spatele lor. Deşi câţiva dintre cei aflaţi în apropiere şi unii dintre ocupanţii următoarei maşini au fost răniţi uşor de schije, s-a decis să se meargă totuşi la ceremonia de bun venit de la primărie.

„Crezi că vor mai urma şi alte bombe?” şi-a întrebat furios Franz Ferdinand gazda, generalul Oskar Potiorek, guvernatorul militar al Bosniei. Încercând să nu dea prea mare importanţă incidentului, generalul a răspuns oaspetelui imperial: „Înălţimea Voastră crede oare că străzile sunt pline de asasini?” Se lua, totuşi, hotărârea ca restul drumului să se facă pe alt traseu decât cel stabilit anterior. Dar nimeni nu l-a informat şi pe şofer de schimbare.

Continuă citirea →

Nero şi imaginea sa

Nero a domnit doar 14 ani. Puţin, într-adevăr, chiar şi pentru Roma imperială în care, prin tradiţie, puterea nu se exercita pentru multă vreme. Devenit împărat al romanilor la 13 octombrie 54, Nero moare în 11 iunie 68 e.n.  La nici 31 de ani este constrâns la sinucidere. Nu a realizat în întregime ceea ce ar fi dorit să facă. Orice apreciere am da operei sale politice, o constatare se impune de la sine: faptul că, oricum ar fi considerat, monstru sau vizionar, Nero a ales un drum original. Şi în această alegere, clasa politică romană a refuzat să meargă alături de el. Oare ar fi putut-o face? Greu de presupus, având în vedere violenţa cu care a respins-o. Conflictul avea să-şi găsească încheierea prin moartea brutală a principalului său personaj.

Continuă citirea →

Împăratul în exil. Conspiraţia (I)

Napoleon în exil pe insula Sfânta Elena

Odinioară cel mai puternic conducător european, Napoleon Bonaparte şi-a sfârşit zilele în exil, pe 0 insulă din Atlanticul de Sud. A murit în 1821, convins că era ucis de englezii care îl luaseră prizonier. În 1978 a apărut, însă, o acuzaţie senzaţională: crima a fost comisă de unul dintre tovarăşii săi francezi.

Continuă citirea →

Este vinovat regele Filip al II-lea al Spaniei de moartea fiului său Don Carlos? (II)

Don Carlos, fiul regelui Spaniei Filip al II-lea

Un moştenitor debil

Ca înfăţişare, Don Carlos era departe de a fi un moştenitor impozant al celui mai puternic tron din lume. Mic de statură (la 18 ani nu cântărea decât 35 de kilograme), cu un umăr mai ridicat care îi dădea un aspect de cocoşat şi un defect de vorbire care a trebuit sa fie remediat tăindu-i-se ligamentul limbii, este puţin probabil ca prinţul să fi fost îndrăgit de vioaia Elisabeta de Valois.

Continuă citirea →

Asasin singuratic sau conspiraţie? (II)

Lipsă de probe

Reexaminând probele între 1976 şi 1978, o comisie a Camerei Reprezentanţilor a decis că autopsia făcută la Bethesda Naval Hospital la o zi după asasinarea lui Kennedy nu a fost efectuată după standardele reglementare. Unul dintre medicii participanţi a protestat la acea vreme împotriva faptului că nu li s-a permis să studieze traseul celor două gloanţe prin trupul preşedintelui, din cauza obiecţiilor aduse de „o personalitate de rang înalt“, probabil un demnitar militar. Neputând stabili traiectoria gloanţelor, autopsia nu a avut cum să determine unghiul din care au fost trase, şi anume, dacă ambele proveneau de la fereastra Depozitului de carte şcolară din Texas, sau dacă, eventual, unul fusese tras din altă direcţie. Creierul şi alte probe rămase în urma autopsiei i-au fost redate secretarului lui Kennedy. Când acestea au fost depuse la Arhivele Naţionale în 1966, s-a descoperit că, de fapt, creierul dispăruse. Să fi fost astfel înlăturată o probă importantă?

Continuă citirea →

Asasin singuratic sau conspiraţie? (I)

Într-o zi care nu va fi uitată vreodată de contemporanii vremii, preşedintele John F. Kennedy a fost împuşcat la Dallas, în Texas. Asasinul a fost prins rapid, dar ucis în faţa camerelor de televiziune două zile mai târziu. La o jumătate de secol după eveniment teoriile despre o posibilă conspiraţie mai circulă încă.

Preşedintele fusese avertizat să nu plece la Dallas, deoarece se ştia că în acel oraş ultraconservator avea mulţi adversari influenţi, însă John F. Kennedy nu a luat în seamă aceste avertismente. Era important să-şi consolideze poziţia politică în Texas şi să caute sprijinul unor oameni puternici precum guvernatorul John Connally, pentru candidatura sa la alegerile din anul urmator, candidatură încă neanunţată la acea vreme. După sosirea la Love Field în Dallas, preşedintele şi soţia sa Jacqueline li s-au alăturat guvernatorului şi doamnei Connally, ocupând locurile din spate ale unei maşini decapotabile, al doilea vehicul dintr-un convoi ce străbătea oraşul; Kennedy urma să ţină un discurs cu ocazia unui dineu oficial.

Continuă citirea →

Misterul morţii lui Olof Palme

În seara zilei de 28 februarie 1986, Olof Palme, popularul prim-ministru al Suediei şi lider al mişcarii internaţionale pentru dezarmare, a fost împuşcat mortal în timp ce ieşea de la un cinematograf din Stockholm împreună cu soţia sa, Lisbet; un al doilea glonţ a atins uşor spatele doamnei Palme.

Trei ani mai târziu, Carl Custav Christer Pettersson, un vagabond în vârstă de 42 de ani, cu o viaţă marcată de consum de droguri şi alcool, violenţă criminală şi tratament psihiatric obligatoriu, a fost acuzat oficial de uciderea lui Palme. Nimeni nu a văzut de unde s-au tras gloanţele, deşi mai mulţi martori – inclusiv doamna Palme – au atestat prezenţa lui Pettersson la locul crimei. Dar după interogatoriile preliminare, acesta a fost eliberat, deoarece nu s-a găsit nici un motiv pentru care Pettersson ar fi putut comite crima. Vreme de mai mult de un an autoritările suedeze au condus cercetările pornind de la premisa că asasinatul avusese un mobil politic. Cum nu s-a putut descoperi nimic în acest sens, poliţia l-a căutat din nou pe Pettersson şi în decembrie 1988 acesta a fost arestat. În urma vizionării unei videocasete, doamna Palme l-a identificat pe Pettersson ca posibilul autor al crimei. „Chipul, ochii şi privirea accea îngrozitoare sunt aceleaşi.”

La 28 iulie 1989, bazându-se în principal pe mărturia doamnei Palme, tribunalul l-a găsit vinovat. Şase juraţi neprofesionişti au votat pentru condamnare; cei doi judecători de profesie au votat pentru achitare. În luna octombrie, curtea de apel anula condamnarea şi îl elibera pe Pertersson. Cum doamna Palme declarase că era sigură că Pettersson era ucigaşul, experţii juridici au atras atenţia că ea nu mai putea depune mărturie vreodată împotriva unui alt suspect în acest caz.

Secretele turnului

La mai puţin de o lună de la preluarea tronului Angliei, Eduard al V-lea, în vârstă de 12 ani, a fost sechestrat în Turnul Londrei, unde avea să fie urmat mai târziu de fratele său mai mic. De atunci nu au mai fost văzuţi vreodată, iar misterul dispariţiei lar rămâne încă neelucidat.

La 9 aprilie 1483, cu puţin înainte de a împlini vârsta de 41 de ani, regele Eduard al IV-lea al Angliei s-a stins din viaţă pe neaşteptate. Fiul său mai mare şi în acelaşi timp moştenitorul său avea numai 12 ani, aşa că în testamentul lăsat Eduard l-a desemnat pe fratele său mai tânăr Richard, duce de Gloucester, regent al regatului.

Continuă citirea →

Sfarsitul unui asasin – John Wilkes Booth

Dupa ce Booth l-a impuscat pe Abraham Lincoln la teatrul Ford, el a sarit din loja prezidentiala pe scena, fracturandu-si peroneul piciorului stang. In timp ce traversa schiopantand scena pentru a iesi prin spate si a scapa calare pe un cal, el a strigat: „Sic semper tyrranis!” – Astfel li se intampla intotdeauna tiranilor”.

El era singurul membru al familiei sale care se alaturase Confederatiei infrante, si a supravietuit suficient pentru a regreta ultima actiune de sprijinire a cauzei sudiste. 12 zile mai tarziu el a fost blocat intr-un grajd din Virginia, inconjurat de armata federala si impuscat.

Nu se cunoaste modul exact in care asasinul presedintelui si-a gasit sfarsitul. Unii dintre cei prezenti la fata locului au afirmat ca acesta s-ar fi sinucis. Altii l-au indicat pe un soldat unionist, sergentul Boston Corbett ca fiind cel care l-a impuscat pe Booth (el insusi un caz straniu, un maniac, un maniac religios ce s-a autocastrat la varsta de 36 de ani, pentru a „rezista mai usor pacatelor”; el a fost internat intr-un spital de boli psihice, dar a evadat, fara a mai fi vazut de atunci). Asasinul, ranit mortal, a fost scos din grajd si intins pe iarba, unde si-a soptit regretul final: „Spuneti-i mamei mele ca am murit pentru tara mea… Am crezut ca fac bine…Ucideti-ma! Inutil! Inutil!”

John Wilkes Booth, un actor ce apartinea uneia dintre cele mai distinse familii de teatru ale secolului al XIX-lea, este inmormantat intr-un loc nemarcat in cimitirul Green Mount din Baltimore, Maryland.