Arhive etichetă: Aristofan

Arma lui Aristofan

Dacă citeşti tragediile greceşti, înţelegi foarte bine de ce publicul, după ce văzuse la rând trei într-o zi, simţea nevoia să mai vadă şi o comedie înainte de a merge la culcare. Ele nu-i acordau spectatorului nici un răgaz şi-l ţineau încordat şi plin de suspans de la prima până la ultima scenă. O împărţire riguroasă a acţiunii le interzicea dramaturgilor să recurgă la ingredientele hazoase ale comediografilor.

Poate că aceştia din urmă, fără existenţa democraţiei, nu s-ar mai fi născut niciodată, deoarece comedia greacă a fost, dintr-odată şi din primul moment, o piesă de moravuri, care avea nevoie de libertatea de a critica. Epicarmos, Cratinos şi Eupolis, pionierii ei, s-au folosit de teatru aşa cum ne folosim noi azi de gazetărie: ca să atace, să muşte şi să parodieze partide, oameni şi idei. Şi, cu toate acestea, calul lor de bătaie a fost democraţia, cu marele ei şef, Pericle, căruia îi datorau de fapt existenţa.

Continuă citirea →

Aristofan – viaţa şi opera

Aristofan (cca 450 – cca 388 î.Hr.) – cel mai important reprezentant al comediei antice greceşti şi cel ale cărui opere au fost în cea mai mare parte păstrate. Rămâne singurul exponent cunoscut al Comediei vechi, perioadă a dramaturgiei comice în care corul, mima şi burlescul încă mai jucau un rol considerabil şi care este caracterizată printr-o fantezie îndrăzneaţă, invective pline de cruzime, satiră groasă, umor licenţios, lipsit de reţineri şi libertate pronunţată a criticii cu caracter politic.

Continuă citirea →

Literatura şi istoria în Grecia antică (II)

Dintre cei trei mari poeţi tragici ai Atenei secolului al V-lea, Eschil este cel a cărui operă (aproximativ 90 de tragedii, din care nu avem decât nişte fragmente) rămâne cel mai puternic marcată de mentalitatea şi religiozitatea tradiţionale. Acesta acceptă vechile credinţe şi pune în scenă atotputernicia divină, indiferentă la dreptate şi milă, dictând propria sa lege destinelor omeneşti. Mai mult, el justifică răzbunarea divină şi pedeapsa ce rezultă de aici, datorită orgoliului muritorilor.

Continuă citirea →

În care comedie greacă intră toate femeile în grevă casnică, până când bărbaţii nu întrerup războiul şi încheie pacea?

Întrebări şi răspunsuri de cultură generală

Întrebare:  În care comedie greacă intră toate femeile în grevă casnică, până când bărbaţii nu întrerup războiul şi încheie pacea?

Continuă citirea →

Hoţii din Atena

În antichitate era mare primejdie pentru călătorul singuratic ce străbătea străduţele întunecoase şi întortocheate din Atena, unde stăteau la pândă hoţii.

În „Păsările” lui Aristofan, atenianul Euelpides povesteşte ce necaz a păţit:

„Mi-am pierdut, vai! o manta de lână frigiană, din cauza unui cocoş. Fiind invitat la un banchet, ca să sărbătorim a zecea zi de la naşterea unui copil, băusem puţin şi adormisem înainte ca ceilalţi să se aşeze la masă, când a cântat un cocoş. Crezând eu că s-a făcut de ziuă, am plecat la Halimous; de-abia am pus piciorul afară din cetate, că un tâlhar m-a şi lovit cu ciomagul în spate. Cad, vreau să strig, dar el îmi şi furase mantaua”! 🙂