Arhive etichetă: Apollo

Oracolul din Delphi. Centrul lumii

Delphi. Sanctuarul zeitei Atena Pronaia

Delphi – un loc învăluit în mister – se află la 150 km nord-vest de oraşul Atena, amplasat pe versanţii muntelui Parnas, căminul muzelor. Şi astăzi reprezintă un punct de atracţie important al Greciei centrale. Pentru oamenii din Antichitate, Delphi era centrul lumii. Putem admira şi azi sfera din marmură sculptată în perioada romană, denumită piatra Omphalos [„buricul pământului”]. Această piatră simboliza statutul unic pe care Delphi l-a avut timp de mai bine de o mie de ani. Astăzi, ea se află în Muzeul din Delphi.

Continuă citirea →

Zeii grecilor

 

Arcul in mitologie

În mitologia clasică, arcul, considerat o invenţie a lui Crotos , este atri­butul mai multor zeităţi. Poate fi întîlnit în numeroase mărturii iconografice ca parte din echipamentul Artemisei, zeiţa vînătorii, şi al corespondentei sale latine, Diana. Arc poartă adesea Orion, Chiron şi centaurii, precum şi mulţi eroi, printre care mai cu seamă Heracle. După dispariţia eroului, arcul său i-a fost încredinţat lui Filoctet. Dar, întrucît acesta nu a putut să urmeze armata greacă la Troia, oprindu-se la Lemnos din cauza unei răni îngrozi­toare, rezultatele asediului Troiei au fost compromise. De fapt, potrivit profeţiei, numai folosirea în luptă a armelor lui Heracle asigura victoria aheilor. Ca atare, aducerea lui Filoctet la Troia va repre­zenta o condiţie indispensabilă pentru reuşita încercării.

Continuă citirea →

Olimpul – lumea zeilor

Sus, pe culmile Olimpului scăldat în lumină, domneşte Zeus, înconjurat de ceata zeilor. Aici vieţuiesc şi soţia lui, Hera, şi Apollo cel cu plete de aur, împreună cu sora lui Artemis, apoi Afrodita cea strălucitoare ca aurul, Atena – fiica lui Zeus cea hărăzită cu multă putere, precum şi alţi zei. Trei zeiţe frumoase, numite Hore, străjuiesc intrarea în Olimpul cel înalt şi ridică norul des care acoperă poarta atunci când zeii coboară pe pământ sau urcă spre palatele strălucitoare ale lui Zeus. Deasupra Olimpului se întinde cerul albastru şi nemărginit, revărsând lumina de aur.

În împărăţia lui Zeus nu bate vântul, nici nu plouă; acolo domneşte o vară veşnică, plină de lumină şi de veselie. Iar mai jos se îmbulzesc norii, acoperind câteodată pământul îndepărtat, unde primăverii şi verii le urmează toamna şi iarna, iar bucuriei şi veseliei – nefericirea şi tristeţea. E drept că şi zeii sorb din cupa amărăciunilor, dar amărăciunea lor piere repede şi în Olimp se aşterne din nou bucuria.

Continuă citirea →