Arhive etichetă: Anaximene

Filosofia greacă (I)

Grecii au fost cei dintâi care s-au detaşat de credinţele religioase tradiţionale pentru a cugeta în mod raţional asupra lumii, asupra fenomenelor şi cauzelor lor. Aşa încât ei au fost creatorii atât ai ştiinţelor, cât şi ai filosofiei.

Continuă citirea →

Primii oameni de stiinta

Gandirea stiintifica a debutat in Grecia o data cu filozofii ionieni Thales, Anaximandros si Anaximenes. Toti trei s-au nascut in Milet, un oras-stat de pe coasta Turciei.

Chiar daca egipteanul Imhotep este declarat om de stiinta, filozofii ionieni sunt primii care au avut convingerea ca oamenii pot intelege universul bazandu-se doar pe rationament decat pe mitologie si religie. Ei au cautat sa determine cauza fundamentala a tuturor fenomenelor pornind de la ideea ca ele sunt rezultatele unor procese naturale si nu a implicarii unor forte divine.

Thales din Milet (pe la 600 i.Hr.) este considerat fondatorul scolii ioniene de filozofie naturala. Se presupune ca el a studiat in Egipt, unde a venit in contact cu noi idei. Probabil ca acolo a invatat arta masurarii loturilor de pamant, din care a dedus principiile geometriei. In Mesopotamia, a studiat astronomia si, dupa cum se spune, a prezis o eclipsa solara, isprava care i-a adus o mare reputatie in Milet.

Thales a cautat sa unifice principiul sau esenta care sta la baza materiei, ajungand la concluzia ca esenta tuturor lucrurilor trebuie identificata cu apa. Pentru el, materia exista sub trei forme: negura, apa si pamant. El considera negura si pamantul ca forme de existenta ale apei. In domeniul astronomiei, stiinta pe care a invatat-o de la babilonieni, Thales a sustinut ca substanta stelelor are la baza tot apa.

Anaximandros, care a trait aproximativ intre anii 610 si 545 i.Hr., a fost unul dintre elevii lui Thales; se crede ca el a scris prima carte stiintifica, acum pierduta insa. Principiul sau de baza, apeiron-ul, poate fi comparat cu conceptul de eter al secolului XIX. De asemenea, Anaxmandros a formulat o teorie referitoare la originea si evolutia vietii. El a crezut ca originea vietii se afla in apa, in „elementul umed”, evaporat sub actiunea soarelui. Prezenta cochiliilor de scoici si a fosilelor marine in munti era o dovada, dupa opinia sa, ca marea acoperise odata o importanta parte din suprafata pamantului. El a emis astfel ideea ca omul s-ar putea trage din mare si ca ar fi asemanator cu pestii.

Anaximenes (aproximativ 570-500 i.Hr.), care s-ar putea sa fi fost elevul lui Anaximandros, este cunoscut pentru parerea conform careia curcubeul este mai degraba un fenomen natural decat divin.

El credea ca aerul este elementul care sta  la baza universului.

*****

sursa: Alexander Hellemans, Bryan Bunch, Istoria descoperirilor ştiinţifice, Ed. Orizonturi, Bucureşti