Arhive etichetă: amfibieni

Mlastini si paduri – Istoria lumii

Mlaştini şi păduri

Cu 362-290 milioane de ani în urmă

La începutul perioadei Carbonifere, cu 362 milioane de ani în urmă, mari suprafeţe de pe Pământ erau acoperite cu mlaştini. Vremea era caldă şi umedă, iar aceste mlaştini uriaşe erau ideale pentru dezvoltarea copacilor şi a plantelor. Păduri uriaşe cu copaci gigantici s-au întins pe toate continentele.

Copacii din pădurile carbonifere erau cu totul altfel faţă de cei pe care îi vedem astăzi. Cei mai inalţi copaci erau de fapt plante asemănătoare muşchilor, având însă tulpini verticale. Aveau coaja verde, solzoasă şi ajungeau la înălţimi de 50 de metri.

Formarea cărbunelui

Plantele moarte şi copacii prăbuşiţi se adunau mormane în pădure şi, cu timpul, se îngropau sub straturi de noroi. De-a lungul a milioane de ani, plantele şi copacii au fost presaţi până ce s-au întărit şi s-au transformat în cărbune.

Insecte mari

Mlaştinile perioadei Carbonifere erau pline de insecte uriaşe, păianjeni şi gândaci. Libelule uriaşe, primele creaturi cu aripi, fluturau printre copaci. Miriapode de până la 2 metri se căţărau printre frunzele moarte, iar păianjenii uriaşi împleteau pânze rudimentare pentru a-şi prinde prada.

Epoca amfibienilor

În timpul perioadei Carbonifere, a evoluat o mare varietate de amfibieni. Unii dintre ei, de mărime mică, asemănători cu sopârlele, alergau prin pădure în căutare de insecte pe care să le mănânce. Alţi amfibieni vânau în apă, ca şi crocodilii de astăzi. Ca şi cei de astăzi, amfibienii din vremurile îndepărtate îşi depuneau ouăle acoperite cu o substanţă cleioasă în bălţi sau în ape curgătoare. Astfel, trebuiau să îşi ducă viaţa aproape de apă şi să găsească soluţii pentru a reuşi să ducă acest trai.

Iesirea unor pesti din apa – viaţa la începuturi – istoria lumii

Cu 380-360 milioane de ani în urmă

În timpul perioadei Devoniene, climatul pe Terra s-a încălzit tot mai mult, cu lungi perioade de vreme uscată. Lacurile şi râurile au devenit tot mai puţin adânci şi mai sărace în oxigen, astfel că peştii care le populau au trebuit să se adapteze, pentru a putea supravieţui.

Plămâni şi picioare

Un grup de peşti numiţi „cu aripioare cărnoase” aveau şi plămâni şi branhii. Ei puteau respira aer şi pe uscat, dacă apa nu conţinea suficient oxigen. E posibil să-şi fi folosit aripioarele puternice, musculoase, pentru a-şi menţine capetele deasupra apei. Oamenii de ştiinţă cred că aceste aripioare au evoluat în timp, transformându-se în picioare. Unul din primii peşti cu picioare a fost Acanthostega. Avea branhii pentru a respira sub apă şi probabil nu putea sta pe uscat prea mult. Cu picioarele sale scurte, se putea mişca şi în apa prea scurtă pentru înotat.

De ce le-au crescut peştilor picioare?

Experţii au crezut o vreme că peştilor le-au crescut, prin evoluţie, picioare pentru a putea traversa uscatul către alte bălţi, dacă balta unde trăiau seca. Acum, oamenii de ştiinţă cred că le-au crescut picioare şi li s-au format plămâni, pentru ca ei să poată trăi în ape mai mici, mai degrabă decât pentru a ieşi pe uscat.

Pe uscat

Cu circa 375 milioane de ani în urmă, a apărut un animal numit Ichthyostega. El trăia mai mult în apă, dar putea să respire şi aer şi să se târască pe uscat. Probabil că se întorcea în apă pentru a-şi depune ouăle. Animalele care trăiesc pe uscat, dar îşi depun ouăle în apă se numesc amfibieni.

sursa: Enciclopedie de istorie a lumii, Editura Aquila ’93