Arhive etichetă: Agrippina

Cine a fost Iulia Agrippina? (II)

Iulia Agrippina, sotia lui Claudius, mama lui NeroNoul împărat avea 17 ani, era căsătorit, dar conducerea treburilor, deocamdată, fu păstrată în continuare de Agrippina, mereu nemulţumită de amestecul unor consilieri politici ai lui Nero. Una dintre primele crime ale domniei a fost uciderea lui Iunius Silanus, strănepot al lui Augustus, bănuit că umblă după domnie. A doua mare crimă, aranjată de Agrippina fără ştirea lui Nero, a fost uciderea lui Narcissus, libertul credincios ca un câine, setos după avere, dar şi risipitor. Jignirile de odinioară aduse Agrippinei îl aruncară în temniţă grea, unde primi porunca de a-şi ridica viaţa.

„ Şi s-ar fi mers mai departe cu crimele — scrise Tacitus (Anale, XIII, 2) — dacă nu le-ar fi ţinut piept Afranius Burrus şi Annaeus Seneca. Aceşti bărbaţi erau îndrumătorii tânărului împărat şi — lucru rar între tovarăşii pentru putere — se înţelegeau între dânşii, având pe căi diferite, însă în egală măsură, înrâurire asupra lui Nero; Burrus, prin cunoştinţele sale în ale războiului şi prin asprimea moravurilor sale, iar Seneca — prin lecţiile sale de elocinţă şi prin purtarea sa curtenitoare, dar demnă”.

Continuă citirea →

Nero – copilăria

Lucius Domitius Ahenobarbus, viitorul Nero, s-a născut la Antium (Anzio, oraş din vechea regiune Latium), în 15 decembrie 37 e.n., sub domnia lui Gaius-Caligula, la nouă luni după moartea lui Tiberiu, survenită la 16 martie acelaşi an. Se naşte într-o familie în care climatul conjugal nu e dintre cele mai bune. Conform diferitelor izvoare şi mărturii, se pare că primele clipe de viaţă ale lui Lucius sunt însoţite de felurite semne prevestitoare.

Continuă citirea →

Agrippina

Agrippina (15-59 d. Hr.) – imparateasa romana, a patra sotie a imparatului Claudius, pe care l-a otravit.

L-a inlaturat pe Britanicus, fiul acestuia, ca sa-i asigure tronul fiului sau, Nero, din ordinul caruia a fost, in cele din urma, asasinata.

Nero şi Agrippina

Agrippina a fost o mamă minunată pentru Nero, doar că avea înclinaţia de a o face pe şefa.

Nu şi-a ucis primul soţ, pe tatăl lui Nero. L-a făcut doar să se apuce de băut. Cel de-al doilea soţ, Crispus Passenius, a murit subit după ce făcuse un testament în favoarea ei şi e frecvent acuzată că i-a dat să mănânce ciuperci otrăvite cu arsenic celui de-al treilea, împăratul Claudiu, pentru ca Nero să-i urmeze la tron.

Agrippina era deja, de ceva vreme, o problemă pentru Nero, căci se tot băga unde nu-i fierbea oala şi se certa mereu cu el în legătură cu cine trebuia şi cine nu trebuia să fie omorât. Cum el îi datora ei totul, din moment ce ea îl scăpase de Claudiu, sperase să o ucidă cât mai delicat cu putinţă. Nu voia ca ea să sufere şi n-a precupeţit nici un efort ca asta să nu se întâmple.

I-a dat de trei ori otravă cu efect rapid fără nici un rezultat, apoi a aranjat astfel încât tavanul dormitorului ei să se prăbuşească, strivind-o în somn. Bine-înteles că nici asta n-a mers. Nu merge niciodată când ai nevoie. Fie tavanul nu pică, fie victima doarme, în noaptea cu pricina, în alt loc.

După aceea a încercat s-o înece folosind o barcă ce trebuia să se scufunde. Ghinion. Barca s-a scufundat prea încet, iar ea a scăpat înotând cu o uşurinţă neaşteptată. Atunci Nero şi-a pierdut cu totul capul şi i-a ordonat sclavului său eliberat, Anicetus, să încerce altceva. Acesta, un individ necioplit, dar practic, a făcut rost de o bâtă şi a omorât-o în bătaie. Ştiau ei ce ştiau, neandertalienii!

După această ispravă, lui Nero i-a mers din ce în ce mai prost. A încercat o carieră de cântăreţ, dar n-a obţinut decât revolta armatei, iar Senatul l-a declarat inamic public. A fost nevoit să se sinucidă pe 9 iunie 68, chiar în ziua în care aniversa asasinarea primei sale soţii. Ei bine, nimeni nu-i perfect!