Arhive etichetă: Adolf Hitler

Cine a dispus în anul 1933 construcţia primei autostrăzi germane?

Întrebări şi răspunsuri de cultură generală

Întrebare: Cine a dispus în anul 1933 construcţia primei autostrăzi germane?

Răspuns: Adolf Hitler

Scrisoarea lui Adolf Hitler către regele Carol al II-lea (15 iulie 1940)

Maiestate!

Evenimentele şi unele întrevederi şi discuţii în legătură cu ele, îmi permit numai astăzi să vă exprim opiniile mele despre propunerile pe care Majestatea Voastră mi le-a comunicat.

Trebuie să vă rog să admiteţi că situaţia extraordinară şi pericolele pe care le prezintă constituie explicaţia absolutei francheţi a gândurilor pe care doresc să le exprim. L-am informat pe Duce despre această scrisoare.

Pentru rezolvarea problemelor care îngrijorează pe Majestatea Voastră şi întreaga Românie, există două posibilităţi:

1. O abordare tactică, aceasta însemnând să se încerce a se salva ceea ce poate fi salvat printr-o adaptare cu abilitate la împrejurări, pe măsură ce se produc.

2. Calea unei decizii fundamentale — în căutarea unei soluţii definitive — şi îndeplinirea acestei [decizii], chiar cu riscul unor sacrificii.

În privinţa primului mod de a proceda, Majestate, sunt absolut incapabil să afirm ceva. Întreaga mea viaţă am fost un om al deciziilor fundamentale şi numai de la acestea aştept succese decisive. Orice încercare de a înlătura prin manevre tactice de vreun fel sau altul pericolele care ameninţă ţara dumneavoastră trebuie să dea şi va da negreşit un eşec. Sfârşitul, mai devreme sau mai târziu — şi poate în foarte scurt timp — ar putea fi chiar distrugerea României.

După mine nu rămâne decât urmarea celei de a doua căi. Nu tăgăduiesc dificultăţile politice interne şi externe, peste care trebuie să se treacă. Îmi închipuiesc că pe această cale se poate a obţine cel puţin pentru viitor, mai întâi o pace durabilă şi al doilea o îmbunătăţire crescândă a situaţiei tuturor participanţilor.

A doua cale, singura pe care o pot propune Majestăţii Voastre, este înţelegerea loială cu Ungaria şi Bulgaria. Numesc ambele state, fiindcă aş considera drept o eronată concluzie de a crede că prin acordarea de concesii unuia, am depăşi cele două state, putând rezista mai uşor celui de al doilea. Prin aceasta, Majestate, s-ar putea obţine cel mult un scurt câştig de timp. Este însă cu totul clar că din aceasta ar rezulta o nouă criză. Această ocazie nu va lipsi şi ea va fi adusă, în mod fatal, în timpul cel mai scurt tocmai prin amânarea soluţiei. […]

Dacă România, Ungaria şi Bulgaria socotesc că nu se pot înţelege, atunci, după convingerea mea, o asemenea atitudine nu va răsplăti pe nici unul din cele trei state, ci le va pedepsi. În acest caz, menirea mea nu este să împiedic o astfel de consecinţă. Situaţia militară a Reich-ului s-a dezvoltat atât de favorabil încât ne simţim în stare — deşi aceasta ar fi legată cu siguranţă de sacrificii — să putem renunţa la livrarea petrolului. […]

Orice raţiune dreaptă trebuie să ducă la recunoaşterea că o revizuire nu poate fi evitată la infinit şi că acesta va fi cu atât mai mult în avantajul său cu cât va fi făcută mai repede. Numai atunci când va interveni o reglementare raţională a problemelor deschise între România, Ungaria şi Bulgaria, va avea un sens pentru Germania de a clarifica posibilitatea unei colaborări mai strânse şi pentru acesta să preia în aceste condiţii obligaţii mai largi.

Dacă însă Majestatea Voastră crede că nu poate adera la aceste înşiruiri de idei ale mele, nu voi face uz de ele, ci voi comunica numai Guvernului Ungar, respectiv Bulgar, că Germania, adică Guvernul German în ce îl priveşte nu vede nici o modalitate de a se dedica rezolvării problemei de faţă.

Dacă însă s-ar putea găsi posibilitatea ca printr-o preconizare să se realizeze o înţelegere satisfăcătoare între cele trei state, atunci aceasta va reprezenta mai mult pentru fericirea şi viitorul celor trei parteneri, decât oricare succese momentane presupuse, care mai de vreme sau mai târziu să ducă la noi crize.

Al Majestăţii Voastre devotat
A. Hitler

sursa: Bogdan Murgescu – Istoria României în texte

Testamentul lui Adolf Hitler

ADOLF HITLER

– decedat în 1945, la Berlin

– ultima dorinţă – „înfiinţarea unei galerii de pictură în oraşul meu natal, Linz”


Adolf Hitler

Dictatorul de origine austriacă al Germaniei naziste şi-a scris testamentul pe când se afla izolat în buncărul său din Berlin, construit sub Cancelarie, în după-amiaza zilei de 29 aprilie 1945, cu exact o zi înainte ca el şi proaspăta sa mireasă, Eva Braun, să se sinucidă. Cu puţin timp înainte de a-şi dicta „Testamentul politic„, Hitler s-a căsătorit cu amanta sa în cadrul unei ceremonii civile.

Documentul cu un caracter profund personal începe cu explicaţia oferită de Hitler că, având în vedere prioritatea reprezentată de cucerirea Europei, „nu mi-am putut asuma responsabilitatea căsătoriei”. Însă când trupele rusesti ajunseseră practic la uşa Cancelariei, el admite: „înainte de a muri, am hotărât să iau de soţie” pe Eva Braun, „care va muri împreună cu mine, conform propriei ei dorinţe”. Proaspătul mire raţiona că această căsătorie scurtă, de o zi, „ne va recompensa pe amîndoi pentru ceea ce am pierdut datorită activităţii mele în slujba poporului meu”. Ceea ce artistul ajuns dictator admira cel mai mult la Eva Braun, o femeie cu un suflet blând ce fusese vânzătoare într-un magazin din Munchen, era „lipsa abilităţii intelectuale” şi „fidelitatea indiscutabilă”.

În ultimii ani ai vieţii, Hitler a suferit de boala Parkinson. Medicul dictatorului, dr. Theodore Morrell, a observat simptome precum tremuratul mâinilor, un mers târâit şi o tendinţă de a saliva excesiv. Pornirea părţii superioare a corpului lui Hitler de a se deplasa şovăielnic în faţă, mai repede decât puteau păşi picioarele sale grăbite, l-au făcut, afirma Morrell, să comande „aşezarea distanţată a băncilor de-a lungul zidurilor marelui buncăr”, în care el avea să-şi pună capăt zilelor”.

Indicaţiile privind destinaţia averii sale erau concise: executorul era „cel mai credincois tovarăş din partid, Martin Bormann”. Testamentul preciza: „Posesiunile mele aparţin partidului sau, dacă acesta nu mai există, statului”. Apoi, el ia în considerare şi posibilitatea înfrângerii: „Dacă şi statul este distrus, atunci nu mai este necesară nicio altă indicaţie din partea mea”. Pentru el, o importanţă imensă o avea colecţia sa de tablouri, lăsată „exclusiv pentru înfiinţarea unei galerii de pictură în oraşul meu natal, Linz, de pe Dunăre”.

Hiler si Eva Braun

Deşi testamentul menţiona în trei clauze separate, nu se preciza modul în care sinuciderea comună urma să se desfăşoare. Totuşi, Hitler a cerut ca trupurile lor să fie stropite cu benzină şi „incinerate imediat”, pentru a evita un eventual abuz din partea inamicilor. Trupurile lor au fost descoperite de valetul lui Hitler, Heinz Linge, aşezate unul lângă altul pe o canapea în buncăr. Fuhrer-ul spărsese între dinţi o mică fiolă de sticlă cu cianură, însă fusese ucis de un glonţ, fie tras de el, fie – având în vedere nesiguranţa mâinilor sale tremurătoare –  de Eva Braun, la cererea soţului ei. Apoi, aceasta a înghiţit, la rândul ei, cianura.

După cum se cerea în testament, trupurile au fost duse în curtea „locului unde mi-am desfăşurat cea mai mare parte a activităţii zilnice, de-a lungul a 12 ani, în care mi-am servit poporul”, şi incendiate. Totuşi, datorită unei cantităţi insuficiente de benzină, cadavrele nu au fost incinerate complet, iar rămăşiţele carbonizate au fost descoperite după câteva zile de trupele ruseşti.

Eu şi sotia mea am ales să murim„, se încheia testamentul, „pentru a scăpa de ruşinea răsturnării sau capitulării”. Însă ura principală pe care Hitler a resimţit-o aproape toată viaţa nu putea dispărea odată cu el în mormânt. Dictatorul a inclus în testament o acuză care o confirmă: „Mai presus de toate, îi recomand guvernului acestei naţiuni şi poporului să sprijine la maximum legile rasiale şi să se opună fără milă acestei otrăviri a tuturor naţiunilor, evreimii internaţionale”.

Testamentul lui Hitler l-a avut ca martor pe Josef Goebbels, în privinţa căruia Hitler a cerut în mod nerealist să fie numit cancelar. Însă devotatul Goebbels şi-a urmat curând fuhrer-ul în moarte. Hitler şi Eva Braun s-au sinucis la ora 15:30, pe data de 30 aprilie. În acea dimineaţă, Goebbels, aflat în buncăr împreună cu întreaga sa familie, şi-a otrăvit cei şase copii, apoi, mimînd sfârşitul dramatic al comandantului său, a păşit mândru cu soţia la braţ în curtea cancelariei, la ora 20:30, unde a fost împuşcat în cap de un ofiţer SS amabil. Soţia lui a înghiţit cianură. Cadavrele celor doi au fost stropite cu puţina benzină rămasă şi incinerate incomplet.