Arhive etichetă: 1848

I. Eliade Rădulescu. Viaţa şi opera (partea a treia)

Ion Heliade Radulescu

La 9 iunie, Eliade, Tell, popa Şapcă, căpitanii Racotă şi încă alţii, împreună cu o companie în mare ţinută, se strânseră în mijlocul Izlazului, priviţi cu mirare de curioşi. Popa Şapcă făcu o rugăciune foarte înduioşătoare, rugând pe Dumnezeu să scape pe ţărani de infama clacă, de „muncile faraonilor”, apoi Eliade, om solemn şi cu ţinute profetice, trase manifestul şi citi: „Fraţi români!” În mâini ţinea steagul tricolor. Cei de faţă jurară pe Constituţie. Ţăranii, care nu erau mulţi, nu se arătară entuziasmaţi, întâi fiindcă nu înţelegeau pompoasa frazeologie. Ei nici n-ar fi fost împotriva clăcii. Mai degrabă nu pricepură avantajul împroprietăririi ,,prin despăgubire”. Şi mai ales manifestul începea cu vorbele: ,,Respect la proprietate; respect la persoane!” ce nu promiteau nimic şi care ar fi „surprins” pe extremişti.

Eliade începu să fie pentru radicali omul ,,fatal” revoluţiilor. Un guvern provizoriu fu constituit din popa Şapcă, Ştefan Golescu, Chr. Tell, G. Magheru, N. Pleşoianu şi Eliade. I se trimise lui vodă Bibescu notificaţie în numele poporului român şi guvernul porni spre Caracal, înştiinţând pe cetăţeni că sunt „născuţi la Roma” fiind din Roma-naţi (Romanaţi) şi urmaşi ai marelui Caracalla. De acolo trecură la Craiova şi aşa mai departe.

Continuă citirea →

Revoluţia română din 1848-1849. Începuturile revoluţiei române. Mişcarea revoluţionară din Moldova (ultima parte)

Mihail Sturdza, domn al Moldovei

Mihail Sturdza, domn al Moldovei

Programul moldovean, alcătuit din 35 de puncte, expresie a situaţiei interne şi a forţelor politice antrenate în mişcare, urmărea trecerea către un regim reprezentativ mai larg. El prevedea, printre altele, asigurarea persoanei, înfiinţarea unei bănci naţionale, responsabilitate ministerială, îmbunătăţirea stării ţăranilor ş.a. Deşi primul articol proclama „sfânta păzire a Regulamentului (organic) în toată litera lui, fără nici o răstălmăcire” – cu scopul de a sublinia legalitatea mişcării -, trei dintre revendicările incluse în program – dizolvarea Adunării obşteşti, aleasă prin abuz şi constituirea unei noi adunări, care să fie „adevărata reprezentaţie a natiei”, desfiinţarea cenzurii şi constituirea gărzii naţionale -, depăşeau cadrul regulamentar. Se urmărea ca, prin instaurarea legalităţii, în cadrul unui regim reprezentativ, să poată fi adoptate măsurile necesare pentru liberalizarea şi modernizarea societăţii.

Referindu-se la conţinutul documentului programatic moldovean, consulul Franţei, Guéroult, aprecia că el exprima nevoile reale de reformă pe care le resimţea societatea. Singurul reproş care i se putea aduce, observa el, era redactarea, făcută în termeni prea generali şi vagi. Cerinţele unei populaţii puţin sensibile, încă, la altceva decât la nevoile generale nu erau rezumate într-o formă concisă, pe înţelesul tuturor. Unaniminatea manifestată de protestatari, continua diplomatul, a produs însă o puternică impresie, consulul Rusiei însuşi s-a pronunţat, spune el, în favoarea legitimităţii cererilor. Acesta i-a comunicat omologului său francez că Mihail Sturdza nu avea alternativă. Rusia nu-l putea sprijini împotriva urii publice şi a voinţei ţării, atât de limpede manifestate.

Continuă citirea →

Revoluţia română din 1848-1849. Premisele şi începuturile stării revoluţionare

Balcescu Nicolae

Nicolae Balcescu

Revoluţia de la 1848 a început pe fondul unor puternice tensiuni sociale şi politice agravate de acţiunea unor calamităţi naturale (secetă, lăcuste, epidemie de holeră), care au afectat puternic pături largi ale populaţiei. Mişcarea pentru reforme, în fruntea căreia se afla boierimea liberală, începută de mai multă vreme, s-a desfăşurat şi s-a intensificat pe acest fond de puternică frământare, la care participa societatea în întregul ei. Apăsătorul regim agrar instituit prin Regulamentul organic a motivat starea de agitaţie a ţărănimii din Principate.

În Transilvania, reglementarea urbarială inclusă în legea din 1847 (care a consacrat deposedarea ţăranilor de importante suprafeţe de pământ) a desăvârşit crearea unei stări de spirit revoluţionare. Avram Iancu, martor al intransigenţei nobililor în Dieta de la Cluj, a rostit memorabilele cuvinte: „Nu cu argumente filosofice şi umanitare veţi putea convinge acei tirani, ci doar cu lancea lui Horea”. G. Bariţiu, referindu-se la agitaţia care domnea în rândul ţăranilor români, semnala perspectiva unei noi „Horiade”.

Continuă citirea →

Revoluţia română din 1848-1849. Cadrul general de desfăşurare a Revoluţiei române

Revolutia de la 1848 in tarile romaneRevoluţia de la 1848 – fenomen general european – a deschis un capitol nou în istoria omenirii. O parte însemnată a continentului european a fost cuprinsă în procesele revoluţionare. Deşi acestea au îmbrăcat, fiecare, forme specifice, ele au înfăţişat şi numeroase trăsături unitare. Oricum, urmarea lor principală avea să fie instaurarea unei noi ordini în existenţa naţiunilor şi statelor europene şi, după o perioadă de reacţiune contrarevoluţionară, apusul absolutismului.

Spaţiile româneşti s-au încadrat şi ele în procesul general, înnoitor, european. În deceniile anterioare, integrarea economică, politică şi spirituală a continentului se accentuase, iar, în ceea ce îi privea pe români, integrarea europeană a fost însoţită de o integrare românească. În pofida graniţelor politice, s-a închegat piaţa naţională, s-a apropiat de încheiere constituirea naţiunii române, dezvoltându-se puternic şi conştiinţa unităţii românilor, cea spirituală impunând şi materializarea ei pe plan politic.

Continuă citirea →

Revolutia de la 1848 în Ardeal: ungurii şi românii în tabere opuse

Trebuie să vorbim acum şi despre ce s-a întâmplat în acest răstimp în Transilvania. Acolo lucrurile au stat cu totul altfel. Revoluţia începuse şi în Ungaria. Unii dintre revoluţionarii din principate, mai cu seamă Nicolae Bălcescu, ar fi vrut să ne aliem cu ungurii, fiindcă duşmanul nostru, al tuturor, în gândul lui, era Rusia. Din păcate, ungurii, reprezentaţi mai ales de aristocraţia lor, au avut alte scopuri naţionale. Nobilimea maghiară, chiar de pe vremea Mariei Tereza, era foarte puternică şi forma o mare parte din armata austriacă. Aşa se explică cum a reuşit revoluţia ungară să ţină piept austriecilor timp de un an. S-a crezut chiar că vor forma o Ungarie liberă. Austriecii au continuat însă lupta contra lor, şi i-au chemat în ajutor pe ruşi.

Continuă citirea →

Revoluţia de la 1848 în Principate — avortată în Moldova, victorioasă timp de trei luni în Muntenia. Rolul francmasoneriei

Iată-ne ajunşi la revoluţia de la 1848. Trebuie spus mai întâi că în toată Europa, după căderea lui Napoleon, între 1815 şi 1848 se petrec modificări adânci în ordinea economică şi socială. Industria ia avânt la început în Anglia, iar Franţa urmează, la rândul ei, modelul englez. (Deschid aici o paranteză pentru a veni în întâmpinarea celor ce se simt umiliţi că facem apel la străini pentru dezvoltarea ţării noastre — născându-se astfel un complex de inferioritate, în Franţa, marea Franţă care avea o întârziere de câteva zeci de ani faţă de Anglia în privinţa dezvoltării industriale, statisticile arată că în 1848, momentul izbucnirii revoluţiei, se aflau 60 000 de „cooperanţi” englezi! Francezii au avut nevoie de aceşti ingineri şi muncitori englezi ca să înceapă să se industrializeze la rândul lor, să construiască uzine, căi ferate ş.a.m.d. Vedem deci că nu e o înjosire ca, pe măsură ce adopţi metode şi tehnici noi, să fii pentru un timp ucenicul unui străin.) Dezvoltarea industrială creează noi probleme grave în toate statele occidentale, în 1848 se răscoală populaţia pariziană împotriva regelui burghez, cum i s-a zis lui Ludovic Filip, care nu ştiuse să facă din vreme reforme mai democratice şi lăsase puterea capitaliştilor, de data asta de origine mai mult burgheză decât aristocratică.

Continuă citirea →