Arhive categorie: Vorbe memorabile

Judec moralitatea politică a unui om după cum ura lui faţă de învăţătură este mai mare sau mai mică

thankyou-teacher

Judec moralitatea politică a unui om după cum ura lui faţă de învăţătură este mai mare sau mai mică. (Stendhal)

E mai mult decât o crimă, e o greşeală

executia ducelui d enghienC’est plus qu’un crime, c’est une faute (fr. „E mai mult decât o crimă, e o greşeală”) – Frază celebră, rostită de Fouche, ministrul poliţiei sub Napoleon, când a aflat de executarea ducelui d’Enghien, acuzat pe nedrept de complot împotriva lui Bonaparte (anul 1804). Această nedreptate era mai mult decât o crimă, deoarece compromitea un regim şi prevestea consecinţe politice grave. Şi fraza e folosită tocmai în asemenea circumstanţe, când asasinarea unui om politic poate avea ca repercusiune serioase zguduiri interne.

Acesta-i înţelesul expresiei: „E mai mult decât o crimă, e o greşeală”, adică un act necugetat care poate duce mai târziu la crime şi dezastre mai multe şi mai mari. Paradoxul expresiei a asigurat în bună parte succesul ei.

sursa: I. Berg, Dicţionar de cuvinte, expresii, citate celebre, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1969, p.78

A trece prin furcile caudine. Semnificaţia expresiei

???????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????Furcile caudine (lat.) – Caudine vine de la numele unui vechi orăşel din Italia: Caudium, în apropierea căruia era un defileu muntos, pe care romanii îl botezaseră Caudinae Furcae (Furcile caudine), sau Caudinae Fauces (Strâmtoarea caudină), azi: valea Arpaia. Dar numele acestor chei muntoase ar fi rămas desigur necunoscut dacă Pontius Herennius, generalul unui popor foarte mândru – samniţii – n-ar fi aplicat romanilor, cu care se războiau de mult, tratamentul cel mai ruşinos din toată istoria lor militară. Faptele s-au petrecut în anul 321 (î.e.n.) şi sunt povestite de Titus Livius în Curtea IX De la fondarea Romei.

Samniţii, vlăguiţi de atâtea bătălii, au restituit romanilor toată prada luată de la ei timp de 20 de ani, le-au trimis şi toţi prizonierii înapoi şi le-au cerut pace. Romanii au acceptat ploconul, dar le-au refuzat pacea. Mânios faţă de această lipsă de mărinimie, Pontius Herennius a atras, printr-un şiretlic, oştile romane în defileul numit „Furcile caudine“ şi nu le-a îngăduit să iasă din această capcană decât după ce au depus armele şi veşmintele şi după ce au trecut sub un jug, în strigătele de ocară ale trupelor samnite.

Continuă citirea →

Cămaşa lui Nessus. Semnificaţia expresiei

camasa lui nessus

Cămaşa lui Nessus – Expresia vine de la legenda povestită de Ovidiu în Metamorfozele despre Nessus şi Deianira şi despre Moartea lui Hercule.

Nessus era un centaur. Hercule l-a ucis, pentru că monstrul a încercat să-i răpească soţia, pe Deianira. Înainte însă de a-şi da sfârşitul, perfidul centaur a conceput o răzbunare cumplită, spunând Deianirei că sângele lui are darul de a păstra credinţa conjugală. Într-un moment de suspiciune, Deianira i-a trimis lui Hercule să îmbrace o cămaşă îmbibată cu sângele luat de la Nessus. Eroul muri în chinuri groaznice, căci sângele era otrăvit cu veninul hidrei din Lerna. Cămaşa s-a lipit de trup şi apoi a luat foc.

În cele din urmă clipe, Hercule disperat rupse fâşii din trupul său o dată cu veşmântul ucigător. Dar din mantia morţii tot a mai rămas ceva viu: expresia care simbolizează o pasiune mistuitoare de care omul nu se poate descătuşa.

sursa: I. Berg, Dicţionar de cuvinte, expresii, citate celebre, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1969, p.60-61

Calul troian. Semnificaţia expresiei

calul troianÎn antichitate, grecii, asediind zadarnic Troia timp de zece ani, au hotărât – aşa cum ne povesteşte Homer – să cucerească cetatea printr-un vicleşug. Sub pretextul unei ofrande religioase, grecii au construit un uriaş cal de lemn, înăuntrul căruia au fost ascunşi cinci sute de soldaţi; apoi restul armatei s-a prefăcut că se retrage. Atunci troienii au introdus calul în oraş. În puterea nopţii, ostaşii greci au ieşit din ascunzătoare, au deschis poarta cetăţii şi astfel Troia a fost cucerită printr-o stratagemă devenită celebră de-a lungul veacurilor şi cunoscută sub denumirea de „calul troian“.

Această expresie caracterizează pe acela care foloseşte un şiretlic spre a se furişa în tabăra adversă, indică pe duşmanul travestit în binefăcător.

sursa: I. Berg, Dicţionar de cuvinte, expresii, citate celebre, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1969, p. 60

Prietenia unui om de litere talentat ar fi o mare binefacere. Mare păcat că cei a căror bunăvoinţă o doreşti sunt întotdeauna morţi!

scriitor

Prietenia unui om de litere talentat ar fi o mare binefacere. Mare păcat că cei a căror bunăvoinţă o doreşti sunt întotdeauna morţi! (Jules Renard)

Calomniaţi, calomniaţi, ceva tot va rămâne!

calomniati, calomniati, ceva tot va ramane

Calomniez, calomniez, il en restera toujours quelque chose (fr. „Calomniaţi, calomniaţi, ceva tot va rămâne!“) – Beaumarchais, Bărbierul din Sevilla-act. II.

Sunt cuvintele din faimoasa tiradă a lui Don Basilio, care i-a inspirat compozitorului italian Rossini, nu mai puţin faimoasa „arie a calomniei“. Autorul, punându-l pe Don Basilio să facă elogiul calomniei, arată că cei ce folosesc această armă perfidă, strecoară în mod conştient veninul minciunilor, convinşi că măcar un strop va rămâne în sufletul oamenilor, de pe urma unor astfel de ponegriri.

Continuă citirea →

Călcâiul lui Ahile

calcaiul Ahile

Călcâiul lui Ahile – După cum povesteşte legenda greacă, zeiţa Thetis, mama eroului grec Ahile, în grija ei de a-l apăra de orice primejdie, l-a cufundat în Styx, râu din Infern, a cărui apă te făcea invulnerabil. Dar zeiţa, când l-a scăldat în apă, l-a prins de călcâi, aşa încât Ahile a devenit invulnerabil, cu excepţia călcâiului de care l-a ţinut Thetis. Eroul a murit în războiul Troiei, nimerit de o săgeată tocmai în călcâi.

Ahile calcai

Expresia serveşte spre a semnala locul vulnerabil, punctul nevralgic al unei persoane, dar se poate utiliza şi în alte situaţii, de pildă atunci când se descoperă partea defectuoasă din argumentaţia cuiva – şi atunci se spune că i-ai găsit „călcâiul lui Ahile”.

sursa: I. Berg, Dicţionar de cuvinte, expresii, citate celebre, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1969, p.57-58

 

Butoiul lui Diogene

butoiul lui Diogene

Vestitul filosof grec Diogene (412-323 î.Hr.) făcea parte din şcoala numită cinică a lui Antistene, care propovăduia o viaţă conformă cu natura, dispreţuind bogăţiile şi convenienţele sociale. Dar ceea ce i-a asigurat lui Diogene celebritatea postumă n-au fost atât ideile sale, cât butoiul şi lanterna, adică anecdotele puse pe seama lui, fără a li se putea garanta autenticitatea.

S-a păstrat versiunea că el locuia într-un butoi, ceea ce, în treacăt fie zis, nu era pe vremea aceea un fapt chiar atât de excepţional (o atestă Aristofan). Butoiul-domiciliu a devenit astfel o imagine pentru a vorbi de oamenii care, ca Diogene, dezgustaţi de vicii, corupţie, desfrâu etc. preferă să ducă un trai izolat, închis.

sursa: I. Berg, Dicţionar de cuvinte, expresii, citate celebre, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1969, p.54

Mulţumeşte-te să fii om

Gotthold_Ephraim_LessingMulţumeşte-te să fii om! – Replică din Nathan Înţeleptul de Lessing, adresată de către templier lui Nathan.

Această piesă, considerată ca o chemare la înfrăţire între oameni, dincolo de barierele naţionale sau religioase, pledează pentru calităţile morale, umane. În acest sens e folosit îndemnul: „Mulţumeşte-te să fii om!”


sursa: I. Berg, Dicţionar de cuvinte, expresii, citate celebre, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1969, p.49

Blestemata sete de aur

vergilius aura sacra fames

Auri sacra fames! (lat. „Blestemata sete de aur!“) – Vergiliu, Eneida.

Regele Priam al Troiei încredinţase pe fiul lui cel mic, Polidor, împreună cu o parte însemnată din tezaur, ginerelui său Polimnestor, regele Traciei. Mânat de lăcomie, acesta îl omorî pe Polidor şi puse mâna pe averi.

„Blestemată sete de aur, la câte nu împingi tu pe oameni!“ Cu aceste cuvinte Vergiliu înfierează pe cei lacomi de avere, pe cei care în goana lor aprigă după bogăţie, se abat de la morală, calcă-n picioare virtuţi, sentimente, făgăduieli, drepturi sfinte.

Graiul nostru a creat pentru „auri sacra fames“ un echivalent foarte plastic: „Banul este ochiul dracului”.

sursa: I. Berg, Dicţionar de cuvinte, expresii, citate celebre, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1969, p.45

Aurea mediocritas. Semnificaţia expresiei

aurea mediocritas horatiu

Aurea mediocritas (lat. „Mediocritate aurită“), două cuvinte desprinse dintr-o odă a lui Horaţiu.

Oda lui Horaţiu cântă avantajele unui trai modest, departe de splendorile măririlor şi ale vieţii zgomotoase. De aceea, deşi traduse exact cuvintele înseamnă „mediocritate aurită“, e bine să se ştie că nu este vorba de mediocritate, în înţelesul comun al cuvântului, ci de o stare mijlocie, pe care poetul, la vremea aceea, o socotea o chezăşie a liniştii sufleteşti şi o cale spre fericire, motiv pentru care o şi numeşte poetic „aurea“ – aurită. De altfel, în limba latină, mediocritas înseamnă în primul rând moderaţie, măsură, cale de mijloc. Expresia, mai întotdeauna citată în latineşte, a căpătat însă cu timpul un sens peiorativ.

sursa: I. Berg, Dicţionar de cuvinte, expresii, citate celebre, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1969, p.44-45

Alma Mater. Semnificaţia expresiei

alma mater

Alma Mater (lat. „Mamă care te hrăneşte”) – Astfel au fost denumite Cibela, zeiţa naturii, şi Ceres, zeiţa vegetaţiei. Poeţii latini au întrebuinţat apoi această expresie spre a desemna patria. Iar mai târziu ea a devenit o caracterizare pentru universităţi, în sensul că ele sunt ca o mamă care dă hrană spirituală.

sursa: I. Berg, Dicţionar de cuvinte, expresii, citate celebre, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1969, p.29

Perfidul Albion. Originea expresiei

perfidul albion

Albion – Nu se poate afirma în mod cert dacă cei vechi au dat Angliei această poreclă de la numele fiului lui Neptun, gigantul Albion, care ar fi descoperit ţara şi ar fi stăpânit-o 44 de ani. Nici dacă, la alegerea denumirii, a contribuit îndeosebi faptul că faleza britanică e de culoare deschisă, aproape albă (de la latinescul „albus“ sau de la celticul „alp“). Se ştie numai că, de mai multe veacuri, „Albionul“ a ajuns numele literar care a desemnat Anglia, până când cineva – cine, iarăşi nu se poate preciza – vorbind despre politica de expansiune a Angliei şi despre metodele diplomatice întrebuinţate pentru alcătuirea şi pentru menţinerea imperiului ei colonial, a lansat expresia „perfidul Albion„.

Brewer’s dictionary of phrase & fable o atribuie lui Napoleon. Nu-i verosimil, deoarece expresia, cu ani în urmă, fusese lozinca revoluţiei franceze împotriva Angliei, care, după executarea regelui Ludovic al XVI-lea (la 21 ianuarie 1793), a trecut de partea alianţei marilor puteri europene îndreptată împotriva Franţei republicane. Mai credibilă este ipoteza care consideră că sursa expresiei ar fi vorbele lui Bossuet (1627-1706): „L’Angleterre, ah! la perfide Angleterre“.

sursa: I. Berg, Dicţionar de cuvinte, expresii, citate celebre, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1969, p.27

Cât citeşti, atâta creşti, cât citeşti, atâta eşti

biblioteca fetita

„Cât citeşti, atâta creşti, cât citeşti, atâta eşti”.
(V. Romanciuc)