Uneori, uităm

Torturați de neliniști cotidiene, rătăcim cu speranță și disperare în căutarea certitudinilor. Rareori mulțumiți și împăcați, uitând că trebuie să rămânem sinceri cu noi și cu ceilalți, ne luptăm cu cei din jurul nostru, încercând de fapt să ne împăcăm cu noi înșine. Parcurgem cu teamă drumul greu de la unul spre celălalt, observând de la distanță, cu ochi critic, greșelile celorlalți și aruncând o umbră tăcută asupra slăbiciunilor noastre. Purtând în noi revolta și mânia, uităm să dăm glas recunoștinței și mulțumirii pentru ceea ce avem, pentru ceea ce suntem. Uităm să ducem o viață plină de substanță, de bucurie, de suferință, într-un cuvânt, de omenie. Uneori, uităm…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: