Educație și pandemie

Înțeleg beneficiile lumii digitalizate, de la comunicare, acces la informații și până la educația online, dar îi observ și limitele, dacă este folosită abuziv. Internetul a devenit esențial pentru munca, școala sau viața noastră socială și, adesea, pentru toate trei. În condițiile speciale impuse de pandemia recentă și de necesitatea integrării dispozitivelor digitale în cadrul actului educațional este incontestabilă asumarea în procesul de învățare a inteligenței tehnologice, ce poate complementariza (dar nu înlocui!) munca profesorului și aportul instituțiilor clasice.

Este evident că dezvoltarea tehnologică ridică noi sfidări în fața educației tradiționale. Dobândim noi dexterități și perspective, dar riscăm să le pierdem pe cele vechi. Accesul la o informație atât de variată nu poate înlocui competența prealabilă pentru a ști ce informație să cauți și ce să faci cu ea. Și ar fi o exagerare să-ți închipui că te poți cultiva singur doar dispunând de accesul la rețea. Mediul virtual nu trebuie fetișizat. Fără o pregătire atentă, promovează lectura rapidă, gândirea grăbită și învățarea superficială. În niciun caz mediul virtual nu poate substitui metodele clasice de achiziţie a unor instrumente culturale, de învăţare umană, de socializare şi interacţiune interpersonală.

E greu însă să reziști seducțiilor tehnologiei și, în epoca noastră de informații instantanee, beneficiile vitezei și eficienței pot să pară fără egal, dezirabilitatea lor fiind indiscutabilă. Contextul educaţional, precum şi mijloacele de realizare cunosc o modificare fără precedent. Să ne amintim că, în urmă cu mai puțin de un an, multe voci susțineau că telefoanele mobile interferează negativ cu procesul şcolar şi conduceau la comportamente nedorite din partea elevilor. Acum ele sunt considerate instrumente indispensabile în desfășurarea activităților de învățare online. Astfel de schimbări radicale de la o extremă la alta nu sunt ușor de înțeles. Inovațiile tehnice trebuie să intre în spațiul școlar treptat, într-un mod natural. De aceea, cred că este nevoie de un echilibru între educația tradițională, bazată pe studiul temeinic al cărților, disciplină, reguli, un mod specific de organizare și educația modernă, care valorifică noile tehnologii în activitățile de învățare cu elevii, tehnologii care fac ca spațiul să fie tot mai irelevant.

În ambele tipuri de educație, rolul profesorilor este esențial. Ei au fost și vor rămâne formatorii unor noi generații și în această calitate trebuie să răspundă nevoilor acesteia. Activitățile didactice care s-au desfășurat până acum în perioada pandemiei au fost condiționate de accesul la resurse proprii (al cadrelor didactice și ale familiilor elevilor) precum laptop/tabletă/telefon mobil, o conexiune la internet și de nivelul competențelor digitale deținute de aceștia. Deși suportă cea mai mare parte a presiunilor create de situația suspendării cursurilor, profesorii fac eforturi mari de a răspunde provocărilor educației la distanță,  depășind incertitudini și îngrijorări legitime, familiarizându-se treptat cu predarea facilitată de tehnologie pentru a fi cât mai aproape de elevi, pentru a-i putea înţelege şi ajuta în demersurile lor.

2 răspunsuri

    1. Eu vă mulțumesc pentru apreciere și pentru atenția acordată acestor gânduri!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: