Viața intimă a lui Gustave Flaubert (II)

gustave flaubertÎn vreme ce Louise Colet rămăsese departe și se afla la un pas de sinucidere de dorul lui, Flaubert se zgâia la piramide, străbătea cursul Nilului cu barca și frecventa prostituate. Vizitarea bordelurilor nu era o distracție nouă pentru scriitor, care a adus acasă un nedorit, dar binemeritat suvenir din sejurul lui în Orientul Mijlociu: sifilisul. În călătoriile lui, niciun local de prostituate nu i se păruse într-atât de mizer, încât el să nu se plece să-și satisfacă poftele. Nici sifilisul nu l-a oprit (cu toate că o prostituată l-a alungat din pricina unei răni deschise) și, la un moment dat, a susținut că s-a folosit de trei femei înainte de prânz și de încă una după desert.

În călătoria lui, scriitorul s-a delectat și cu prostituate bărbați, într-una din scrisorile lui notând că în sfârșit „o făcuse și pe-asta, la băi”, într-un interludiu sexual cu „un tânăr pungaș, cu fața ciupită de vărsat și cu turban alb.” Mai nota și că fusese o experiență ce merita repetată.

Ultima porțiune a voiajului l-a purtat pe Flaubert, împreună cu un tovarăș de călătorie, prin Grecia și Italia, unde li s-a alăturat și mama scriitorului. Un zvon din Franța pe care aceasta i l-a împărtășit, despre nefericirile și ghinionul unui tânăr doctor de țară, a cărui soție adulteră își luase viața, avea să fie sămânța din care va crește Doamna Bovary.

După ce Flaubert s-a întors în Franța, Louise Colet, încă suferind din dragoste pentru el (și acum văduvă), a încălcat regula lui de căpătâi. Cum Flaubert nu-i răspunsese la scrisoarea pe care i-o trimisese, s-a dus la el acasă, la Croisset, unde, el fiind la o masă cu musafiri, a refuzat s-o primească. Nedescurajată, Louise a continuat să se plimbe prin fața casei până când Flaubert a apărut și i-a făgăduit că va veni s-o vadă mai târziu, în seara aceea. În pofida refuzului său aparent ferm de a reînnoda idila cu ea, Flaubert se va lăsa înduplecat o lună mai târziu, când cei doi și-au reluat obiceiurile. Au reînceput să schimbe scrisori copioase, adesea conflictuale, și să se întâlnească la răstimpuri.

Scriitorului perfecționist – care adesea lucra și 12 ore pe zi, uneori reușind să producă o singură pagină de text toată ziua – i-au trebuit 5 ani ca să termine Doamna Bovary. Se crede că reînnodarea relației cu Louise la scurt timp după ce a început să scrie romanul nu a fost o simplă coincidență. Nu numai că a extras pe ascuns detalii din viața ei, dar a și folosit-o ca eșantion de public, cerându-i părerea despre roman în timp ce îl scria. Potrivit mărturiilor lui Louise, Flaubert o iubea „într-un mod profund egoist, pentru a-și satisface simțurile și pentru a-mi citi din lucrările lui„.

La un an după reluarea legăturii, Flaubert a aflat că avea un competitor la dragostea lui Louise în persoana poetului și dramaturgului Alfred de Musset. Gelos, deși nu-i stătea în fire, i-a sugerat amantei câteva replici tăioase pe care le putea folosi ca să se descotorosească de celălalt bărbat după ce își atinsese scopul, și anume de a-l face pe Musset să citească una dintre poeziile lui la Academia Franceză. La fel de necaracteristic, Flaubert i-a făgăduit, neglijent, lui Louise, care suferise atât, ca în curând aveau să fie permanent împreună. Schimbarea lui de atitudine a fost de scurtă durată și, după câteva săptămâni fericite, petrecute împreună la Paris, el a revenit la Croisset, unde, inexplicabil, s-a întors împotriva ei, susținând că avea nevoie să se dedice romanului său.

Relația înfocata de 8 ani a celor doi s-a terminat brusc. Ultima oară când s-au văzut față în față a fost în apartamentul lui Louise de la Paris, unde ea a plâns și a dat glas tuturor frustrărilor, lovindu-l de mai multe ori pe Flaubert în picior, pentru a marca accentele. În loc să-și pocnească amanta enervantă cu un buștean aprins, așa cum îi trecea prin minte, el pur și simplu s-a ridicat și a ieșit. Flaubert și-a pierdut definitiv interesul pentru Louise după această scenă, cu toate că ea a mai tânjit după el și a încercat, fără succes, să-l vadă măcar o dată când se afla la Paris.

Doi ani mai târziu, 1856, scriitorul de 34 de ani își făcea triumfal debutul literar cu Doamna Bovary, roman publicat în foileton în Revue de Paris. Chiar fără faimoasa scenă a trăsurii, care a fost tăiată, fiind socotită prea licențioasă, povestea tot a atras atenția cenzorilor publici ai lui Napoleon III. Flaubert a fost dat în judecată pentru ofense aduse moralei publice, religiei și decenței în acea perioadă profund conservatoare. Scriitorul, în cele din urmă, a câștigat procesul. Vânzările Doamnei Bovary au crescut vertiginos în urma scandalului public, cimentându-i autorului reputația mai bine decât ar fi făcut-o orice campanie publicitară. „Toată lumea l-a citit, îl citește sau vrea să îl citească”, se fălea Flaubert.

O altă furtună, mai personală, s-a stârnit atunci când Louise a citit romanul și a recunoscut detalii din viața ei oglindite în narațiune. Nu numai că ea și Emma Bovary semănau ca înfățișare și ca stil de a se îmbrăca, inclusiv în privința rochiei albastre pe care o purtase ea la prima întâlnire cu Flaubert, dar semănau și în privința deciziilor de viață și a trăsăturilor de personalitate. La fel ca Louise, Emma, spirit independent, devenind rapid dezamăgită de bărbați, își folosise soțul și amanții ca să-și îmbunătățească statutul social și să-și îndeplinească visurile.

Louise a fost mai cu seamă înfuriată de aluzia lui Flaubert la un dar pe care i-l făcuse ea într-o vreme când nu-și putea permite să fie așa de generoasă: un portțigaret gravat cu cuvintele „Amor nel cor” (Cu iubire în inimă). Emma Bovary îi oferă un sigiliu cu același motto libertinului ei amant Rodolphe Boulanger, care mai târziu pune capăt relației lor printr-o scrisoare pe care aplică tocmai romanticul sigiliu. Pe bună dreptate, unul dintre gesturile de răzbunare literară ale lui Louise a fost publicarea unei poezii intitulate Amor nel cor într-un periodic popular. A scris, de asemenea, un roman semiautobiografic, Lui, bazat pe triunghiul amoros dintre ea, de Musset și Flaubert, în care acesta din  urmă e înfățișat ca un bufon și bădăran.

În pofida faptului că, în timp, și-a pierdut înfățișarea atrăgătoare din tinerețe, care o fermecase pe Louise Colet, nici la jumătatea vieții Flaubert n-a dus lipsă de atenție feminină. I-a făcut curte unei actrițe și a întreținut o lungă relație cu guvernanta englezoaică a nepoatei sale. Dar, consecvent în privința abținerii de la căsătorie, Flaubert a rămas un burlac a cărui moștenire de frunte este Doamna Bovary, romanul îndrăzneț ce a făcut furori și i-a asigurat locul în istoria literară.

Prima parte AICI


sursa: Shannon McKenna Schmidt, Joni Rendon, Romantism, pasiune, scandal. Viața amoroasă a scriitorilor celebri, Traducere Cristina Jinga, București, Humanitas, 2016

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: