Viața intimă a lui Gustave Flaubert (I)

Gustave FlaubertScriitorul Gustave Flaubert a fost un mare senzual: frecventa cu asiduitate bordelurile, a încercat sexul cu bărbați și a avut relații amoroase cu destule femei.

Chipeș, dar nu tocmai partenerul ideal, inveteratul burlac Gustave Flaubert a avut totuși succes la doamne – chiar la acelea pentru a căror companie nu plătea. Cea mai îndelungată relație a lui a fost o idilă de opt ani cu o poetă care, fără să știe, l-a ajutat inspirându-i personajul principal din controversatul său roman Doamna Bovary.

O birjă cu storurile trase, „bălăbănindu-se ca o corabie”, se târa de-a lungul străzilor din Rouen (Franța), ieșind apoi pe drumurile de țară din împrejurimi. În birjă, Emma Bovary avea o întâlnire pasională cu un iubit din trecutul ei. Faimoasa scenă erotică din Doamna Bovary, capodopera lui Gustave Flaubert, a fost inspirată de una din întâlnirile lui amoroase din viața reală cu poeta Louise Colet, care avusese loc în trăsura ei, în timp ce se învârteau în jurul unui parc de la marginea Parisului.

louise coletLa 12 ore după ce amanții se despărțiseră, Flaubert se afla în casa familiei sale din Croisset, un sat din Normandia, scriindu-i epistole pătimașe lui Louise. Îi întreținerea ardoarea o colecție de mici suveniruri pe care i le dăruise ea, inclusiv o pereche de papuci, o șuviță de păr bond și o batistă pătată de sânge, pe care el ar fi dorit-o „înroșită complet”. Într-o misivă, Flaubert își informa iubita că ar fi  vrut sa o muște, în timp ce în alta a pus un trandafir din grădina mamei lui, instruind-o: „Du-l repede la gura ta și apoi – știi tu unde”.

Când scriitorul, în vârstă de 24 de ani, a cunoscut-o pe Louise în iulie 1846, în atelierul unui sculptor unde ea servea drept model, încă nu publicase nimic. Cu 11 ani mai în vârstă, Louise era deja bine-cunoscută în cercurile literare pariziene și avea un salon frecventat. Ca și Emma Bovary, se căsătorise, în parte, ca să scape de plictiseala vieții provinciale, dar se simțea neîmplinită în căsnicie. După nuntă, împreună cu soțul ei, profesor de muzică, venise la Paris, unde căuta să-și facă o carieră de jurnalistă și poetă. În timp ce cariera soțului ei stagna, Louise începuse să obțină un oarecare succes – ceea ce nu era puțin lucru pentru o femeie scriitoare la vremea aceea -, ba chiar câștigase un premiu de poezie acordat de prestigioasa Academie Franceză. Căsnicia celor doi Colet a început curând să sufere de necazuri bănești și gelozie, cu soțul dominator dictându-i lui Louise cum să se îmbrace și cu cine să aibă de-a face. În cele din urmă, nefericitul cuplu s-a  separat.

Flaubert a crezut că el și impetuoasa Louise fuseseră predestinați să-și încrucișeze drumurile și, la câteva zile după ce se cunoscuseră, se întâlneau în trăsura ei. Nu era nici singurul amant al lui Louise, nu era nici descumpănit de trecutul ei ușuratic. O legătură de durată cu filozoful  și istoricul  Victor Cousin, proeminentă personalitate din guvern, îi deschisese lui Louise o ușă pentru scrierile ei și-i adusese o oarecare notorietate nedorită. Când a rămas însărcinată, după cinci ani de căsnicie lipsită de copii, un ziarist de scandal  a publicat un articol în care sugera că tatăl ar fi Cousin. Furioasă la culme, Louise i-a făcut o vizită acasă reporterului și a încercat, fără succes, să-l înjunghie cu un cuțit de bucătărie.

Știut fiind caracterul lui retras, Flaubert s-a ținut la distanță de iubita sa și de scenele ei de teatru. La insistențele lui, idila lor s-a desfășurat în principal prin corespondență, cu numai ocazionalele rendez-vous-uri. Își răscumpărau lipsa de apropiere fizică prin promisiuni expansive de atenții viitoare: „Vreau să te acopăr cu dragoste data viitoare când te voi vedea… Vreau să te ghiftuiesc cu toate bucățile cărnii, până când ai să-ți pierzi cunoștința și ai să mori!”

În pofida aparentului său entuziasm pentru relația lor, chiar și în primele lui scrisori către Louise trimitea semnale ambigue. Declara că-i lipsește nespus și o asigura că există un gol în inima lui când nu erau împreună, făcând în același timp aluzie, cu cruzime, la sfârșitul relației lor. „Să nu mă blestemi niciodată! Ah, o să te iubesc mult înainte de a nu te mai iubi!”, îi făgăduia.

În vreme ce Flaubert era mulțumit să-și permită întâlniri pasionale și apoi să se retragă ca un ermit pe domeniul său de pe malul Senei, unde locuia cu mama și cu nepoata lui, Louise îl implora să se vadă mai des și să se mute la Paris. Rezistând rugăminților ei, Flaubert i-a interzis să vină să-l viziteze la Croisset și a ținut legătura secretă față de autoritara lui mamă.

Ca și Charles Bovary, devotatul, dar mărginitul soț al Emmei, și el se simțea prins la mijloc între cele două femei. În prima scrisoare către Louise, după ce abia se despărțiseră la Paris, i-a descris situația de acasă: „Mama m-a așteptat la stația de diligențe. A plâns când m-a văzut întorcându-mă. Tu ai plâns când m-ai văzut plecând”, scria el. „Cu alte cuvinte, astfel e soarta noastră tristă, încât nu ne putem mișca nici o leghe fără să provocăm lacrimi și de o parte, și de cealaltă, în același timp!

Cu toate că era cu adevărat apropiat de mama sa, Flaubert o folosea ca pretext ca s-o țină pe Louise la distanță. „Viața mea e încătușată de voința altcuiva și așa va rămâne cât timp va trăi ea„, își informa el amanta. Într-un limbaj încă mai lipsit de echivoc, o avertiza: „Nu trebuie să vii niciodată aici”. Flaubert și-a păstrat mare parte din pasiune pentru scrierile sale și, în timp ce coresponda cu Louise, trudea cu stăruință obsesivă la opera lui.

Scriitorul n-a făcut niciun secret din aversiunea sa față de căsătorie sau față de paternitate, spunându-i odată lui Louise, când ea își exprimase dorința de a avea cu el un copil, că doar la gândul acesta se simțea îngrozit. Ca să întărească ideea, a declarat că mai degrabă s-ar arunca în fluviu cu o ghiulea legată de picioare. Când amanta sa l-a anunțat mai târziu că e însărcinată, a fost consternat și imediat i-a spulberat bucuria, încurajând-o să facă un avort. Spre ușurarea lui, ea l-a ascultat și, odată criza înlăturată, i-a spus: „Cu atât mai bine că n-o să am urmaș. Numele meu umil va pieri odată cu mine.”

Stăruința nemiloasă a lui Flaubert nu i-a știrbit lui Louise dragostea pentru el; ea chiar i-a propus să fugă împreună în lume așa cum și Emma Bovary îi sugerează amantului ei. În loc de asta cuplul s-a despărțit curând și Flaubert a plecat singur într-o călătorie de 18 luni în Orientul Mijlociu. Louise a continuat să fie îndrăgostită de scriitorul care nici măcar nu-și luase rămas-bun înainte de plecare.

Partea a doua AICI


sursa: Shannon McKenna Schmidt, Joni Rendon, Romantism, pasiune, scandal. Viața amoroasă a scriitorilor celebri, Traducere Cristina Jinga, București, Humanitas, 2016

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: