Fragmente din scrisorile lui Gustave Flaubert

Lucrez ca un nebun – 14 august 1835 către ErnGustave Flaubert corespondentaest Chevalier

La 13 ani, Flaubert scria unui prieten:„Am citit de când nu ne-am văzut Catherine Howard şi La Tour de Nesle. Am citit şi operele lui Beaumarchais, acolo sunt de găsit idei noi. Acum sunt ocupat cu teatrul bătrânului Shakespeare, citesc Othello şi vreau să iau cu mine în călătorie istoria Scoţiei în trei volume de W. Scott, pe urmă am să citesc Voltaire. Lucrez ca un nebun, sculându-mă la trei şi jumătate dimineaţa.” 

Aeeaşi idee fixă: scrisul! – 22 ianuarie 1842

Continui să mă ocup cu greaca şi latina, şi poate că mă voi ocupa de ele întotdeauna. Îmi place parfumul acestor limbi frumoase. […] Dar ceea ce revine la mine în fiece minut, ceea ce îmi ia pana din mână dacă scot note sau îmi acoperă cartea dacă citesc, este vechea mea dragoste, este aceeaşi idee fixă: scrisul!

Literatură şi de istorie – 13 august 1845 către Ernest Chevalier

Duc o viaţă ordonată, calmă, regulată, ocupându-mă exclusiv de literatură şi de istorie.

Mi-e sete de studii îndelungate şi de munci îndârjite – Mai 1846 către Maxime du Camp

Citesc sau scriu regulat opt până la zece ore pe zi; şi dacă cineva mă întrerupe, sunt ca bolnav. […] Mi-e sete de studii îndelungate şi de munci îndârjite.

Puţine femei  – Către Maxime du Camp -21 octombrie 1851

Puţini bărbaţi au avut mai puţine femei  ca mine.

Nu pe acela trebuie să-l iubeşti – Către Louise Colet – sfârşitul lui octombrie 1851

Nu un bărbat îmbătrânit ca mine în toate excesele singurătăţii, nervos până la leşin, tulburat de patimi înfrânate, plin de îndoieli dinăuntru şi din afară, nu pe acela trebuie să-l iubeşti.

Îmi iubesc lucrul cu o dragoste frenetică – Către Louise Colet – 21 aprilie 1852

Îmi vorbeşti de descurajările tale:dacă le-ai vedea pe ale mele! Uneori nu ştiu cum de nu-mi cad braţele de oboseală şi cum de nu mi se face capul ţăndări. Duc o viaţă aspră, pustie de orice bucurie exterioară şi în care nimic nu mă susţine, decât un fel de turbare permanentă, care plânge uneori de neputinţă, dar care e continuă. Îmi iubesc lucrul cu o dragoste frenetică şi perversă, ca un ascet ciliciul care-i zgârie pântecul.

Ah! Te doresc mult de tot – Către Louise Colet – 6 aprilie 1853

Ah! Te doresc mult de tot, să ştii, şi abia aştept să ajung la sfârşitul acestei cărţi, care ar putea în cele din urmă să fie şi al meu. Am chef să te văd des, să fiu cu tine. Îmi pierd deseori vremea visând la locuinţa mea de la Paris, la lectura pe care ţi-o voi face din Bovary şi la serile pe care le vom petrece împreună.

Despre Lamartine – Către Louise Colet – 6 aprilie 1853

Lamartine e pe ducă, se zice. Nu-l plâng. […] Nu, n-am nicio simpatie pentru acest scriitor fără ritm, pentru acest om de stat fără iniţiativă. Lui îi datorăm toate platitudinile decolorate ale lirismului ofticos şi tot lui trebuie să-i mulţumim pentru Imperiu: om care trage la mediocri şi care-i iubeşte. […] Nu va rămâne din Lamartine nici cât să faci o jumătate de volum de bucăţi răsleţe. E un spirit eunuc, n-are c…e, n-a pişat niciodată decât apă chioară. 

M-aş fi spânzurat cu plăcere – Către Louise Colet – 17 octombrie 1853

Cartea asta [Madame Bovary], în punctul în care mă aflu,  mă supune la asemenea cazne […] încât mă simt câteodată bolnav fiziceşte. Se împlinesc trei săptămâni de când am adesea ameţeli până la leşin. Alteori am sufocaţii ori îmi vine să vomit la masă. Totul mă dezgustă. Cred că astăzi m-aş fi spânzurat cu plăcere, dacă nu m-ar fi împiedicat orgoliul.

E limpede că te iubesc – Către Louise Colet – 23 decembrie 1853

E limpede că te iubesc dacă îşi scriu astă-seară, căci sunt istovit. Am o cască de fier pe craniu. De la ora două după amiază (minus aproape 25 de minute pentru cină) scriu la Bovary, sunt acolo unde cei doi fac amor; asud şi mi se usucă gâtlejul. E una din rarele zile ale ale vieţii mele pe care am petrecut-o în Iluzie, complet şi de la un capăt la altul. Adineaori, la ora şase, în momentul în care descriam o criză de nervi, eram atât de transportat, zbieram atât de tare şi simţeam aşa de adânc prin ce trecea femeiuşca mea, încât mi-a fost frică să nu fac şi eu o criză.M-am sculat de la masă şi am deschis fereastra ca să mă liniştesc. Mi se învârtea capul. Am acum mari dureri în genunchi, în spinare şi în cap. Sunt ca un bărbat care a făcut prea mult amor (pardon de expresie), mă aflu într-o stare de lâncezeală îmbătătoare. Şi de vreme ce sunt în focurile dragostei, nu pot să adorm fără să-ţi trimit o mângâiere, un sărut şi toate gândurile care mi-au rămas.

Procesul – Către Doamna Maurice Schlesinger, 14 ianuarie 1857

...iată deci întreaga istorie. La Revue de Paris, în care mi-am publicat romanul […] fusese încă mai de mult, în calitatea ei de gazetă ostilă guvernului, avertizată de două ori. Or, s-a găsit că era foarte abil s-o suprime dintr-o dată, pentru imoralitate şi atac la religie; aşa că au fost subliniate în cartea mea, la întâmplare, pasaje licenţioase şi blasfematorii. A trebuit să mă prezint în faţa domnului judecător de instrucţie şi procedura a început. 

În mjlocul tuturor vicisitudinilor, Doamna Bovary îşi continuă succesul; devine chiar scandalos, toată lumea a citit-o, o citeşte sau vrea să o citească.

Persecuţia mi-a adus mii de simpatii. Dacă romanul meu e prost, îl va face să treacă drept bun; dacă, dimpotrivă, trebuie să rămână, îi va sluji drept piedestal.

Despre dragoste – Către Domnişoara Leroyer de Chantepie, 18 decembrie 1859

Cât despre dragoste, n-am găsit vreodată altceva în această supremă fericire decât frământare, zbucium şi disperare! Femeia mi se pare o făptură imposibilă. Şi cu cât o studiez, cu atât o înţeleg mai puţin. E un abis care atrage şi care mă înfricoşează! 

Nu mai pot! – Către Jules Goncourt, octombrie 1861

Nu mai pot! Asediul Cartaginei, pe care-l termin acum, m-a dat gata, maşinile de război îmi sfârtecă spinarea! Mă trec sudori de sânge, urinez apă clocotită, mă cac cu catapulte şi râgâi pietre de praştie. În starea asta mă aflu. 

O duc din ce în ce mai rău – Către Doamna Roger des Genettes, aprilie 1875

Eu unul o duc din ce în ce mai rău. Ce am, nu ştiu şi nu ştie nimeni, cuvântul “nevroză” exprimând totodată un ansamblu de fenomene variate şi ignoranţa domnilor medici. Sunt sfătuit să mă odihnesc, dar cum să mă odihnesc? Să mă distrez, să mă feresc de singurătate etc., o grămadă de lucruri impracticabile.

Dureri – Către George Sand, 10 mai 1875

O gută rătăcitoare, dureri care se plimbă peste tot, o invincibilă melancolie, simţământul “zădărniciei universale” şi mari dubii asupra cărţii pe care o fac, iată ce am, dragă şi curajoasă maestră. Adaugă la asta necazuri băneşti…

Caroline Commanville (nepoata lui Flaubert) şi soţul ei fiind ruinaţi, Flaubert îşi vinde ferma din Deauville şi renunţă la apartamentul său din Paris, strada Murillo nr. 4. Croisset va rămâne însă casa sa până la moarte.

Oboseală cerebrală – Către Prinţesa Mathilde, iulie 1875

Ce am? Nu ştiu, cred că e vorba de o mare oboseală cerebrală. Căci munca mă plictiseşte enorm, sunt mai leneş ca o maimuţă bătrână şi trist ca un sicriu.

Ce durere – Către Emile Zola, 13 august 1875

Simt o mare sfâşiere în suflet din pricina nepoatei mele. Ce durere să vezi umilit un copil pe care-l iubeşti.

Nu ştiu cum nam murit de amărăciune – Către Prinţesa Mathilde, 3 septembrie 1875

Nu ştiu cum n-am murit de amărăciune, de patru luni încoace! E de neînchipuit câte am îndurat! Abia de ieri s-au aranjat lucrurile. Onoarea e salvată. […] Viitorul, cu toate astea, se arată foarte trist. Sunt atacat până la măduva oaselor. Am primit o lovitură de pe urma căreia o să-mi revin cu greu, dacă-mi mai revin vreodată. 

Eşti un puturos – Către Guy de Maupassant, 15 august 1878

Trebuie, mă auzi, trebuie să munceşti mai mult. Încep să te bănui că eşti un puturos. Prea multe curve! Prea mult canotaj! Prea multă mişcare! 


sursa: Flaubert, Corespondenţă, Selecţia şi traducerea textelor de Liliana Alexandrescu-Pavlovici, Bucureşti, Univers, 1985

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: