Pierre Corneille. O biografie (II)

Corneille1638 – La 5 septembrie se naşte viitorul rege Ludovic al XIV-lea.

Una din funcţiile lui Corneille, cea de avocat al Coroanei pe lângă Administraţia Apelor şi Pădurilor, este ameninţată să-şi piardă din importanţă, deoarece se creează un nou post, care îl dublează pe al său. Temându-se că aceasta va duce şi la o diminuare a veniturilor, Corneille angajează o lungă procedură de contestaţie, care îi va răpi tot timpul. Adăugate la marea dezamăgire pe care i-o pricinuise „disputa Cidului”, aceste tracasări materiale îl împiedică să scrie.

1639 – În luna februarie moare tatăl poetului, Corneille devenind astfel şeful familiei. În martie sunt publicate piesele Medeea şi Jocul amăgirii. Spre sfârşitul anului, revenindu-şi din şocul provocat de „disputa Cidului” şi influenţat de evenimentele vremii, Corneille scrie Horaţiu.

1610 – În primăvară, Horaţiu este jucat cu un succes îndoielnic pe scenele pariziene, după ce autorul primise încuviinţarea lui Richelieu.

1641 – În ianuarie apare Horaţiu, cu o dedicaţie către Richelieu în care poetul scrie că îi datorează protectorului său „tot talentul şi reputaţia de care se bucură“. În primăvara aceluiaşi an se joacă în premieră Cinna.

Pierre Corneille se căsătoreşte cu Marie de Lamperiere (cu unsprezece ani mai tânără decât el), fiica unui înalt magistrat din localitatea Gisors. Se pare că Richelieu a trebuit să intervină energic pentru a obţine consimţământul tatălui fetei, care considera că face o mezalianţă. La scurt timp după căsătorie, Corneille contractează o pneumonie care îl ţine multă vreme la pat.

1642 – La 10 ianuarie are loc botezul primului lor copil (vor avea şapte), Marie. La 4 decembrie moare protectorul său, cardinalul de Richelieu. Invitat de Claude Sarrau să scrie ceva în amintirea Cardinalului, Corneille refuză neiertându-l pentru rolul pe care l-a jucat, probabil, în „disputa Cidului”.

1643 – Au loc premierele pieselor Polyeucte (înainte de postul Paştelui) şi Moartea lui Pompei (în toamnă).

La 14 mai moare Ludovic al XlII-lea.

La 7 septembrie i se naşte primul băiat. Conform tradiţiei familiei, este botezat Pierre.

În octombrie, Polyeucte apare în librării. În noiembrie scrie o închinare în versuri în cinstea lui Mazarin, care îi acordă o pensie anuală de 1000 de livre. În acelaşi an, scrie Mincinosul.

1644 – În ianuarie sau februarie (datele sînt incerte) se joacă în premieră Mincinosul. În februarie apare Moartea lui Pompei, cu o dedicaţie către Cardinalul de Mazarin. La 12 august este respinsă pentru prima oară cererea sa de a fi primit în Academia Franceză. În aceeaşi lună, apar, reunite în volum, cele opt piese anterioare Cidului. În octombrie, Mincinosul apare şi în librării. Pe scene se juca deja Continuarea „Mincinosului“.

1645 – În stagiunea 1644 – 1645 se joacă în premieră Rodoguna, prinţesa parţilor. În septembrie apare în librării Continuarea „Mincinosului, precedată de o lungă Epistolă în care, pe un ton profesoral, Corneille îşi expune ideile despre moralitatea teatrului. În octombrie acceptă o comandă oficială: explicaţii în versuri pentru gravurile în care Valdor ilustra cele mai vestite fapte de vitejie ale lui Ludovic al XIII-lea. Reunite într-un volum somptuos, Izbânzile lui Ludovic cel Drept, gravurile şi versurile explicative vor fi publicate abia în 1649.

1646 – În stagiunea 1645 – 1646 se joacă în premieră Teodora, fecioară şi martiră. La Paris, succesul se lasă aşteptat, dar în provincie piesa este primită destul de bine. În octombrie Teodora apare în librării, fără dedicaţie, dar precedată de o prefaţă în care autorul atacă bigotismul unor duşmani înverşunaţi ai teatrului. La 21 noiembrie suferă un al doilea eşec la Academia Franceză, care îl respinge pe motiv că nu locuieşte în Paris.

1647 – În ianuarie are loc premiera piesei Heraclius, iar Rodoguna apare în librării cu o dedicaţie către Conde. La 22 ianuarie Corneille devine – în sfîrşit! – membru al Academiei Franceze, moştenind locul devenit vacant prin moartea poetului Maynard. La comanda lui Mazarin, Corneille scrie tragedia Andromeda, care trebuia să fie, de fapt, textul de bază al unui spectacol muzical „cu maşinării”, prefigurând opera modernă. Spectacolul era prevăzut pentru Carnavalul de la începutul anului 1648, dar tânărul rege se îmbolnăveşte grav şi festivităţile sunt suprimate.

1648 – Apare volumul al II-lea din Opere de Corneille cuprinzând Cidul şi cele şase piese care i-au urmat. Autorul operează modificări destul de numeroase, iar introducerea vădeşte o preocupare din ce în ce mai accentuată pentru respectarea regulilor. În august începe Fronda parlamentară, Parlamentul din Paris refuzând noile impozite cerute de Mazarin pentru a face faţă cheltuielilor impuse de războiul de treizeci de ani. În octombrie, războiul de treizeci de ani se încheie prin Pacea din Westfalia şi trupele comandate de Conde sunt chemate în ajutorul guvernului.

1649 – La 5 ianuarie, Curtea părăseşte în grabă Parisul din cauza tulburărilor iscate de Fronda parlamentară, stabilindu-se la Saint-Germain, de unde se va întoarce abia la 18 august. Evoluţia vieţii politice va permite atunci şi o reluare a activităţii teatrale.

1650 – În luna ianuarie are loc – cu succes – premiera tragediei „cu maşinării” Andromeda (text de Corneille, pe muzică de Charles Coypeau d’Assoucy). Cam în aceeaşi perioadă are loc premiera piesei Sancho de Aragont comedie eroică. Deşi primită foarte bine de public, spectacolele sînt oprite la intervenţia unei „personalităţi ilustre” (probabil Conde), care nu vedea cu ochi buni această piesă, apologie indirectă a regentei şi a lui Mazarin. În aceeaşi lună, ducele de Longueville şi sora lui Conde încearcă să provoace o revoltă împotriva Curţii, în Normandia. La 19 ianuarie conducătorii Frondei nobililor (Conde, Conţi şi Longueville) sunt arestaţi. În februarie, Mazarin, însoţit de regele minor, de regentă şi de întreaga Curte, se deplasează în Normandia pentru a potoli spiritele.

În contextul politic enunţat, Corneille este numit într-un post important (în locul lui Baudry, implicat în Frondă şi arestat împreună cu cei trei capi): „procureur syndic des Etats de Normandie“, adică cel care trebuia să expună în faţa autorităţilor centrale opinia celor trei „stări” sociale – clerul, nobilimea şi oamenii de rând – pe care le reprezenta. Adept convins al monarhiei absolute, Corneille nu va face nimic pentru a-şi îndeplini cu adevărat atribuţiile (dealtfel, acesta era şi scopul numirii sale), dar cum noua sa funcţie era incompatibilă cu cele pe care le exercitase până atunci, este nevoit să renunţe la acestea din urmă. În luna mai apare Don Sanche. La 5 iulie, Thomas Corneille se căsătoreşte cu Marguerite de Lamperiere, sora soţiei lui Pierre  Corneille. Cele două familii vor trăi ani îndelungaţi în cea mai bună înţelegere. În toamna aceluiaşi an, Pierre Corneille scrie Nicomed, piesă în care contemporanii sesizează numeroase aluzii la Conde.

1651 – Sub presiunea opiniei publice, în februarie Mazarin îi eliberează din închisoare pe capii Frondei nobililor. În urma acestor evenimente şi având în vedere numeroasele aluzii la viaţa politică a Franţei din acea vreme, spectacolele cu Nicomed cunosc un succes şi mai mare. Îîn luna martie, Baudry îşi recapătă postul care îi fusese acordat între timp lui Corneille. Cum trebuise să renunţe la funcţiile anterioare, poetul se vede rămas fără niciun fel de venit sigur, cu atât mai mult cu cât cardinalul Mazarin, refugiat în Germania, nu mai dorea (din cauza lui Nicomed) şi nici nu mai putea să-i asigure pensia lunară. Liber de orice obligaţii, Corneille începe să traducă în versuri Imitation de Jesus-Christ (în latină: Imitatio Christi), operă anonimă din secolul al XV-lea, atribuită lui Thomas a Kempis. În august apare Andromeda, iar în noiembrie primele douăzeci de capitole din Imitation (pentru sondarea „pieţei”) şi Nicomed.

Se crede că în decembrie are loc premiera piesei Pertharitey tragedia unui rege detronat. Subiectul era în mod evident inspirat din evenimentele din Anglia, unde Carol al II-lea (1630 – 1685),  învins la Worcester de Oliver Cromwel, trebuie să-şi părăsească ţara, refugiindu-se în Franţa, deghizat în pescar. Deoarece în aceeaşi perioadă Conde era considerat în Franţa un uzurpator potenţial (precum Cromwel), prietenii prinţului organizează, probabil, o cabală care duce la eşecul total al piesei. Cum se afla şi într-o situaţie financiară dificilă, Corneille resimte în mod deosebit acest eşec.


sursa: Corneille, Teatru, traducere Aurel Covaci, studiu introductiv de Romul Munteanu,  cronologie şi note de Vasile Covaci, Editura Univers, București, 1983

Un răspuns

  1. FFF INTERESANT ! MULTUMESC !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

AveHistoria

Istoria si arta in calatorii, lecturi, fotografii si filme

Victor Roncea's Weblog

information is power

RETRO-RÂMNIC

Blogul n-a apărut din senin, vremea l-a scos în cale...

Festina Lente

agale, cu motocicleta prin împrejurimi

Blogul lui Buzatu

Discuții libere despre lucruri care ne interesează

Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

Diverse diversificate 1

blog cu gânduri amestecate :)

Adevar100la100's Blog

Just another WordPress.com weblog

%d blogeri au apreciat asta: