Ultima fortăreață engleză din Franța

CalaisVreme de secole, regii Angliei au considerat părți ale Franței ca fiind ale lor, începând cu Wilhelm Cuceritorul, care încă mai era duce al Normandiei după ce pusese mâna pe coroana Angliei. În pofida succesului unor regi francezi, precum Filip August, în redobândirea unor ținuturi franceze, monarhii englezi au continuat să emită pretenții teritoriale asupra unor mari porțiuni din Franța. În 1345, Eduard al III-lea al Angliei a declanșat Războiul de o sută de ani pentru recucerirea unor teritorii pe care le considera ale sale, iar în 1346, în urma unui asediu de unsprezece luni, i-a învins prin înfometare pe locuitorii portului francez Calais, adăugând orașul la proprietățile sale. Și astfel Calais a rămas al englezilor timp de peste două secole, fiind ultima posesiune engleză în Franța, până când regele Henric al II-lea a hotărât să-i arunce pentru totdeauna pe englezi afară din țară.

Henric l-a ales pe cel mai mare general al său, François de Lorraine, al doilea duce de Guise, și i-a poruncit să asedieze Calais. Guise era un oștean robust și atletic în vârstă de treizeci și nouă de ani, care luptase toată viața pentru regii francezi. Pe față avea o cicatrice adâncă rămasă în urma unei răni căpătate în luptă pe când avea douăzeci și șase de ani, fapt ce i-a adus și porecla Le Balafré (Brăzdatul).

La începutul lui ianuarie 1558, Guise și mica lui armată au lansat un asalt împotriva garnizoanei engleze de la Calais și, după doar șase zile de luptă, englezii au fost obligați să capituleze. Și astfel, după cinci secole, englezii au fost izgoniți definitiv din Franța.

Plini de mândrie, francezii au denumit regiunea din jurul Calais-ului le Pays Reconquis (Ținutul recucerit), dar în Anglia, regina Maria cea Sângeroasă (Bloody Mary) a deplâns pierderea cu singurul comentariu memorabil din timpul domniei sale: „Când voi fi moartă și-mi veți deschide trupul, veți găsi «Calais-ul» în inima mea”.


sursa: William B. Marsh, Bruce R. Carrick, 365 de zile care au marcat istoria omenirii, traducere Constantin Dumitru-Palcus, Editura LITERA, 2012

Un răspuns

  1. IMPRESIONANT ! FFF INTERESANT !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: