Viața lui James Joyce (IV)

joyce jjames1926 Americanul Samuel Roth începe să publice în foileton o ediție neautorizată din Ulise în Two Worlds Monthly, revista pe care o patronează. Această situație atrage după sine un protest semnat de majoritatea figurilor proeminente ale vieții literare a momentului. Doar un an mai târziu va înceta publicarea de către Roth a fragmentelor din opera joyceană.

1927 Publică a doua colecție de versuri, Pomes Penyeach.

1929 Într-un context nefavorabil experimentelor literare de acest tip, Joyce ia decizia de a-și consolida imaginea prin facilitarea accesului critic la opera sa literară. Astfel, în luna mai, la încurajarea lui Joyce însuși, prietenii săi (printre care Samuel Beckett, Eugene Jolas, Frank Budgen, Stuart Gilbert) redactează o colecție de eseuri – Our Exagmination round His Factification for Incamination of Work in Progress [Exagminarea noastră în jurul factificării dumnealui pentru incaminarea muncii în derulare] – în care răspund multor critici aduse fragmentelor deja publicate din Veghea lui Finnegan. Viziunea acestora devine un punct de referință în abordarea critică a operei lui Joyce. Apare traducerea franceză a romanului Ulise, coordonată de Valéry Larbaud, deși în anii anteriori mai apăruseră fragmente în franceză ale romanului.

1930 Sub coordonarea lui Joyce, Stuart Gilbert publică James Joyce’s Ulysses [Ulise de James Joyce], o analiză detaliată a romanului, menită a facilita accesul publicului larg la conținutul operei.

1931 La 4 iulie, se căsătorește civil cu Nora la Londra, din unicul motiv de a asigura integritatea dreptului la moștenire al copiilor lor. Joyce ia în calcul ideea mutării definitive în Anglia, dar mediul neprimitor îl face să se răzgândească. În decembrie moare tatăl său. Fiul său, George, se căsătorește în aceeași lună, iar Lucia începe să manifeste simptome de schizofrenie, deși anterior reacțiile ei fuseseră considerate de către părinți doar mici excentricități.

1932 Puternic afectat de pierderea tatălui, dar și pentru a marca un nou început datorat sosirii în lume a primului său nepot, Joyce scrie poemul Ecce Puer. În această perioadă, situația financiară a lui Joyce se redresează, devenind mult mai stabilă. Sentința judecătorească prin care Ulise este declarat operă nepornografică și reglementarea statutului operei și a drepturilor de autor contribuie la îmbunătățirea situației materiale a scriitorului. În plus, această decizie conduce spre publicarea romanului în Statele Unite, în 1934, de către Random House. Din nefericire însă, starea de sănătate a scriitorului se agravează, iar procesul de redactare a capodoperei Veghea lui Finnegan devine tot mai anevoios. Joyce apelează la prieteni și rude pentru a obține documentația necesară elaborării conținutului și pentru redactarea efectivă a operei. Viața familială suferă turnuri dramatice în aceeași perioadă. Fiica lui Joyce, Lucia, ale cărei probleme emoționale erau evidente încă din anii ’20, are crize din ce în ce mai violente, conducând chiar spre instituționalizarea sa într-un spital psihiatric. Printre relațiile tulburătoare care i-au marcat Luciei existența se numără și o stranie și probabil neînțeleasă pasiune pentru Samuel Beckett, a cărui indiferență a făcut-o pe fiica lui Joyce să sufere mult, situația provocând și răcirea relației dintre cei doi scriitori. Pregătită inițial pentru cariera de dansatoare, încercând apoi să își găsească vocația în alte arte, Lucia suferă un declin emoțional puternic, în ciuda faptului că familia încearcă să o ajute, apelând la numeroși specialiști europeni, printre care și Carl Jung. Rămâne anecdotic momentul în care, citind Ulise, Jung afirmă că tatăl și fiica împărtășesc trăiri similare, manifestate doar diferit („în vreme ce tatăl plutește pe deasupra apei învolburate a inconștientului, fiica se scufundă“). Perioada coincide cu o anumită izolare a lui Joyce de prietenii până atunci apropiați, printre care Ezra Pound sau Sylvia Beach, cu aceasta din urmă relația transformându-se din cauza unor neînțelegeri pecuniare. Drept rezultat, Paul Léon își asumă rolul neoficial de agent al lui Joyce, ajutându-l pe scriitor să depășească perioada dificilă pe care acesta o parcurge.

1939 La 4 mai, la editura Faber and Faber apare Veghea lui Finnegan, pe un teren deja pregătit de fragmentele publicate anterior în reviste precum Transition, Two Worlds, Criterion și de perspectiva justă a lui Joyce asupra receptării operei sale, vizibilă pe parcursul perioadei de publicare în foileton a romanului. În Statele Unite, romanul apare la editura Viking Press. Contextul istoric are însă o influență defavorabilă, umbrind această apariție și împiedicând promovarea intensă. În decembrie, Joyce pleacă din Paris la Saint-Gérand-le-Puy, un sat de lângă Vichy, unde rămâne cu familia timp de un an. Multe dintre obiectele personale ale familiei, printre care cărți, notițe și jurnale, rămân în locuința lor din Paris, de unde le recuperează Paul Léon, în speranța că le poate reda proprietarilor. Doi ani mai târziu însă, arestat de naziști, Léon este condamnat la moarte. Comparându-l cu marile orașe în care locuise până atunci, Joyce găsește monoton Saint-Gérand-le-Puy, iar declinul prin care trece situația familiei sale contribuie la crearea unei stări de neîncredere și insatisfacție. Pierde contactul cu fiul său, despărțit recent de o soție cu grave probleme emoționale, Lucia este departe și bolnavă, iar nepotul, Stephen, este crescut de el și Nora.

1940 Refugiindu-se din calea germanilor, George, familia Léon și Samuel Beckett trec prin Saint-Gérand-le-Puy pentru scurte intervale. Joyce profită de sosirea lui Léon pentru a revizui varianta tipărită a romanului Veghea lui Finnegan. Rămas din nou fără prieteni în jurul lui, încearcă să se întoarcă în Elveția. Scrie multor sanatorii psihiatrice pentru a-i găsi Luciei un mediu adecvat, dar este respins, celebritatea sa fiind minimă în această țară. Ajutat de intervenția altor prieteni cu un statut important în Zürich, reușește să ajungă aici la 17 decembrie, dar nu reușește să o ia cu el în Elveția și pe Lucia, care rămâne internată într-un sanatoriu din Franța.

1941 La 10 ianuarie, Joyce ajunge la spital într-o stare gravă, dat fiind că simptomele sale fuseseră diagnosticate greșit. După o operație de urgență cauzată de o formă acută de ulcer duodenal, Joyce se stinge din viață la 13 ianuarie. Este înmormântat la cimitirul Fluntern, din Zürich. În ciuda eforturilor Norei, guvernul irlandez refuză repatrierea osemintelor lui Joyce. Necrologul publicat în New York Herald Tribune în aceeași zi remarcă: „De la apariția tipărită, la mijlocul secolului al XIX-lea, a romanului Madame Bovary de Flaubert, nicio altă creație nu a provocat o asemenea dezlănțuire de controverse, admirație și expunere la stâlpul infamiei precum Ulise al lui James Joyce. Acolo unde Flaubert a căutat să portretizeze scrupulos și autentic viața, Joyce a încercat ceea ce admiratorii și interpreții săi au numit o redare prin intermediul fluxului conștiinței a ceea ce se întâmplă în mintea umană, conștient și inconștient – dar și în trupul uman…“

1951 La 10 aprilie, Nora moare și este înmormântată inițial într-un alt loc al cimitirului, dar ulterior adusă lângă locul de veci al soțului său.


sursa: James Joyce,  Oameni din Dublin, Traducere și note de Frida Papadache, Prefață de Marius Chivu,  Cronologie de Elena Butușină, Editura Litera, 2014

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: