Arhive lunare: ianuarie 2018

Singurul mare scriitor american cu două distincții neobișnuite

edgar allan poeÎn ziua de azi întâlnești peste tot reproduceri ale chipului lui Edgar Allan Poe – de la pereții librăriilor până la etichetele sticlelor de bere. Dar lucrurile n-au stat întotdeauna așa. Cel mai cunoscut nume de export din literatura americană a murit sărac lipit și neiubit în propria lui țară.

Edgar Allan Poe a fost părintele ficțiunii macabre, un scriitor ale cărui povești misterioase și poeme de atmosferă au deschis drumul pentru H.P. Lovecraft și Stephen King.

I-a fost dintotdeauna teamă de întuneric. „Cred că demonii profită de întunericul nopții pentru a-i călăuzi pe cei naivi pe căi greșite”, i-a mărturisit cândva unui prieten. „Cu toate că, știi”, a completat repede, „nu cred în demoni.”

Poate că Poe simțea pur și simplu că trăiește sub un nor întunecat. Nici nu-l poți învinovăți. Rămas orfan la trei ani, a fost crescut de un cuplu bogat, John și Frances Allan din Richmond, Virginia. Crescut, nu adoptat, pentru ca snobul John Allan n-a acceptat sub nicio formă ca fiul unor actori să-i păteze impecabilul arbore genealogic. Cu toate astea, Poe a preluat numele tatălui său vitreg ca pe un al doilea nume. De asemenea, s-a mai ales și cu ceva din îngâmfarea tatălui său.

Pe lângă afecțiune, celălalt lucru pe care John Allan nu a reușit să îl dea fiului său vitreg au fost banii. Într-adevăr, sărăcia a marcat endemic scurta viață a lui Edgar Allan Poe. Pe când studia la Universitatea din Virginia, a ajuns la datorii uriașe din cauza jocurilor de noroc în care se lansa pentru a-și satisface nevoile, care pe vremea aceea constau în cantități strașnice de alcool.

Continuă citirea →

Rude jenante

shakespeareCa majoritatea figurilor publice marcante, Shakespeare a dus și el în cârcă partea lui de rude jenante – niciuna mai nefericită ca josnicul său ginere, Thomas Quiney.

Un om spurcat la gură, proprietarul unui han, aproape gata să fie condamnat pentru că vindea vin botezat, Quiney a fost o alegere proastă a fiicei lui Shakespeare, Judith. Cu toate astea, Shakespeare nu s‑a împotrivit relației lor, și cei doi s‑au căsătorit în 10 februarie 1616, cu exact două luni înaintea morții bardului.

Nici nu se învechise încă tortul de la nuntă, când Judith a descoperit că soțul ei se culca cu altă femeie. Întregul Stratford a fost scandalizat. Shakespeare însuși și‑a modificat pe dată testamentul, îndepărtându‑l definitiv pe Quiney. În 26 martie, cârciumarul afemeiat a fost condamnat pentru că întreținea „relații carnale“. A fost pedepsit să se căiască în public, deși, mai târziu, pedeapsa a fost redusă la o amendă necostisitoare și penitență privată.

Continuă citirea →

Anatomia unui asasinat: Ştefan Foriş (III)

stefan forisSă ne întoarcem la scena destituirii lui Ştefan Foriş, aşa cum o povesteşte scenaristul şi executantul ei, Emil Bodnăraş, 6 ani mai târziu. Interlocutorul lui este Constantin Pârvulescu, devenit după 4 aprilie 1944, secretar general al partidului. „

Foriş era un om foarte precaut, el nu avea obiceiul să stea într-o casă conspirativ mai multe de 2-3-4 zile. Se muta imediat în altă casă şi avea la dispoziţia lui personală vreo 4 case, cea din Floreasca, pe Filantropia unde l-am găsit, şi încă vreo două. Era clar că Foriş trebuia luat dintr-una din casele lui. Noi nu aveam posibilitatea să-l aducem într-o casă de-a noastră că el nu venea, era secretarul general, trebuia să pătrundă la el cineva dintre noi, ori Rangheţ ori eu. Am stabilit casele în care se va găsi. În al doilea rând am constituit grupa care trebuia să ajute la lovitură, în frunte cu Filipescu, care era cel mai hotărât element. Eram Filipescu, Mutulescu, Rangheţ, în total 4. Toţi înarmaţi. Am pregătit mijloace pentru lichidarea nezgomotoasă: ciocane. Am pregătit maşina, pe Matei şoferul şi o maşină a lui Rangheţ cu Rabcea… Am hotărât că această acțiune trebuie dusă de mine…

Continuă citirea →