Viața amoroasă a regelui Henric al VIII-lea (V) Catherine Howard

Howard CatherineÎncă o dată, a trebuit să fie emisă o dispensă oficială pentru mariajul regelui cu Catherine Howard, pentru că Henric avusese o relaţie carnală cu verişoara primară a acesteia, Anne Boleyn. De cum hârtia a fost obţinută, regele, ajuns acum la cincizeci de ani, s‑a însurat cu amanta sa în vârstă de nouăsprezece ani.

Ceremonia a fost organizată într‑o oarecare grabă, deoarece, aşa cum a notat ambasadorul Franţei, Catherine era deja enceinte – adică însărcinată. Dar al cui copil era acela? Regele, în pofida faptului că nutrea dorinţe tinereşti, era gras, bolnav şi chel. Circumferinţa taliei lui măsura nu mai puţin de 135 de centimetri, iar Catherine deja îşi manifestase preferinţa pentru bărbaţi mai tineri şi mai supli.

La scurt timp, Curtea s‑a umplut cu partenerele de joacă din adolescenţa lui Catherine, printre care Joan Bulmer şi Katherine Tylney. Din păcate, una a fost omisă – Mary Lassels. Aceasta fusese una dintre domnișoarele aflate în serviciul ducesei de Norfolk şi locuise în dormitorul comun al lui Catherine din Lambeth. Îndemnată de fratele ei protestant, care căuta să pună capăt influenţei catolice a familiei Howard, Mary i‑a povestit arhiepiscopului de Canterbury, Thomas Cranmer, despre indiscreţiile tinereşti ale lui Catherine. Sub tortură, atât Manox, cât şi Dereham au recunoscut întâlnirile pasionale cu Catherine, iar cel din urmă a dezvăluit şi faptul că Thomas Culpepper, un gentilom din Privy Chamber, „i‑a succedat în preferinţele afective ale reginei”.

Culpepper era un fel de favorit al regelui. După spusele ambasadorului francez, acesta fusese crescut de mic în preajma regelui, cu care „împărţea patul în mod frecvent”. Se pare că „dorea să împartă patul şi cu regina”, a adăugat intrigantul ambasador.

Nu era pentru prima dată când acest tânăr dădea de bucluc. Cu ocazia precedentă, o violase pe soţia administratorului unui parc, într‑un tufiş dosit, în vreme ce trei sau patru servitori o ţineau la pământ. Henric îl iertase atunci, dar acum nu mai avea să arate îndurare. Supus la cazne, Culpepper a pretins că însoţitoarea lui Catherine, lady Jane Rochford – cea care fusese atât de elocventă atunci când descrisese adulterul Annei Boleyn cu propriul soţ –, îl „provocase” să se dea la regină. În pofida torturilor, el a continuat să nege faptul că ar fi cunoscut‑o vreodată pe aceasta la modul carnal.

Atunci când a fost chestionată, Catherine a dat vina tot pe lady Rochford, spunând că aceasta o încurajase să flirteze – dar, asemenea lui Thomas, şi ea a negat înfăptuirea adulterului. Între timp, lady Rochford i‑a numit pe amândoi adulterini, susţinând că nu are habar de idila acestora.

Abia mărturia lui Katherine Tylney a înclinat balanţa. Aceasta a dezvăluit faptul că regina îşi petrecea adesea nopţile în afara propriului dormitor, urcându‑se pe scările din spate, către odaia lui Culpepper, şi rămânând acolo până la două dimineaţa. La scurt timp după aceasta, temniţele Turnului Londrei s‑au umplut într‑o asemenea măsură, încât a fost necesară reamenajarea apartamentelor regale de aici pentru a putea primi noul aflux de prizonieri.

Dereham şi Culpepper au fost judecaţi la Guildhall şi condamnaţi pentru trădare; urmau să fie spânzuraţi, evisceraţi şi sfârtecaţi în patru. Amândoi au apelat la clemenţa regelui. Condamnarea lui Culpepper a fost comutată la decapitare. În ochii lui Henric, crima de care se făcuse vinovat Culpepper era mai puţin însemnată. Dereham însă îi întinase mireasa neprihănită şi, prin urmare, a trebuit să suporte o moarte barbară. Capetele ambelor victime au fost înfipte în pari pe Podul Londrei şi, după patru ani, încă puteau fi văzute acolo, descărnate.

Lui Catherine i‑a fost retras titlul regal, din pricina „împreunării carnale” cu Dereham. A fost de asemenea acuzată că a dus o viaţă „abominabilă, instinctuală, carnală, voluptuoasă şi vicioasă” şi că s‑a purtat „ca o curvă ordinară, cu diverse persoane… păstrând în acelaşi timp, în exterior, o aparenţă de castitate şi onestitate”.

La 13 februarie 1542, Catherine Howard a fost decapitată în Turnul Verde, pe acelaşi buştean pe care îşi găsise sfârşitul şi verişoara ei, Anne Boleyn. A fost urmată pe eşafodul încă stropit cu sângele stăpânei sale de intriganta lady Rochford.

Partea a patra AICI


sursa: Nigel Cawthorne, Viața amoroasă a regilor Angliei, Traducere și note de Andrei Covaciu, Corint, 2016

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: