De ce nu-i plăcea lui Jung la școală

jungÎn 1884, când Carl Gustav Jung avea nouă ani, firea lui solitară nu atrăgea prea multe simpatii. Albert Oeri, colegul lui de clasă, îşi amintea de el la această vârstă ca de un “mic monstru nesocial”, care ieşea din cochilia lui numai ca să facă necazuri colegilor.

La şcoala din satul Klein-Huningen, învăţătorul recurgea la un sistem draconic pentru a-i învăţa pe copii alfabetul. Avea un bici format din trei nuiele de salcie împletite la un loc ca o cosiţă pe care-l ţinea într-o mână, în timp ce scria cu cretă pe tablă A. Pe bancă şedeau la un loc opt băieţi, iar când pronunţa “acesta este un A”, lovea cu biciul dintr-o dată spinările tuturor celor opt, vârându-le astfel foarte eficient învăţătura în cap. Nu e deci de mirare că Jung a avut crize de leşin ori de câte ori era trimis la şcoală!

Jung a considerat un coşmar experienţa gimnaziului. Nu putea să sufere orele de artă, pentru că nu era în stare să deseneze naturi moarte şi alte obiecte statice – putea să creioneze numai ce îi stimula imaginaţia – şi detesta gimnastica, spunând că se duce la şcoală ca să înveţe ceva, nu ca să imite maimuţele!

Cea mai cumplită încercare a reprezentat-o pentru el matematica, căci i se părea absurdă. Albert Oeri îl descria drept “un adevărat idiot în materie de matematică”, şi susţinea că este o adevărată trăsătură ereditară la familia Jung. 🙂


sursa: Frank McLynn, Prin abisurile minţii: Viaţa lui Jung, trad.: Anca Irina Ionescu, Bucureşti, Lider

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: