Să nu-ți mai atingi corpul!

isabel allende scriitoarePovestește scriitoarea Isabel Allende: „La șapte ani măicuțele m-au pregătit pentru prima comuniune. Înainte de a primi ostia trebuia să ne spovedim. Am fost dusă la biserică, am îngenuncheat tremurând toată într-un confesional sepulcral, despărțită de preot printr-o perdea neagră plină de praf, și-am încercat să-mi amintesc lista de păcate. Ca să nu comit erezia de a primi împărtășania uitând cumva vreo vină, trecusem pe listă tot ce figura în decalogul păcatelor posibile, de la furt și ură până la râvnitul la bunurile altora, numai că eram atât de speriată, că n-am putut scoate niciun cuvânt.

Preotul a așteptat cât a așteptat, după care a luat inițiativa. În întunericul care mirosea a tămâie s-a auzit un glas cu accent din Galicia.

– Ți-ai atins corpul cu mâinile?

– Da, părinte, am bâlguit eu.

– Des, fiica mea?

– În fiecare zi…

– În fiecare zi? Asta e o ofensă teribilă în ochii Domnului, puritatea e virtutea de căpetenie a unei fete, trebuie să-mi promiți că n-ai să mai faci!

I-am promis, deși nu-mi imaginam cum aveam să mă spăl pe față sau pe dinți fără să-mi ating corpul cu mâinile.” 🙂


sursa: Isabel Allende, Dragoste, trad.: Cornelia Rădulescu, Radu Niciporuc, il.: Ana Juan, București, Humanitas Fiction, 2014

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: