Femeile din viața lui Balzac

laure de bernyLaure de Berny (1777-1836). Louise-Antoinette-Laure Hinner, fiica unui harpist de origine germană și a unei cameriste a reginei Marie-Antoinette, care-i fusese nașă, căsătorită cu contele Gabriel de Berny, cu care a avut nouă copii.

Balzac, mai tânăr cu douăzeci și doi de ani decât Laure de Berny, a cunoscut-o în 1822 la Villeparisis, unde trăia despărțită de soț, și a iubit-o cu pasiune. Până la sfârșitul vieții ei, Laure de Berny, Dilecta, i-a fost iubită, prietenă, sfătuitoare și sprijin material la nevoie. A fost, poate, singura femeie ce l-a iubit cu adevărat.

ijunotl001p1Laure-Adelaide-Constance Permon, ducesă d’Abrantes (1784-1838), văduva generalului Andoche Junot, duce d’Abrantes (1771-1813).

Autoare a unor Memorii, l-a introdus pe Balzac în diferite saloane pariziene la moda (la Sophie Gay, Doamna Recamier, baronul Gerard) și i-a povestit episoade din timpul primului imperiu, dintre care unele se regăsesc în romanul Une tenebreuse affaire (1841). La rândul său, Balzac a ajutat-o în redactarea și publicarea Memoriilor. Începând din anul 1825, Balzac a întreținut cu ducesa d’Abrantes relații sentimentale intermitente, adresându-i-se în scrisori cu apelativul Marie.

zulma carraudZulma Carraud (1796-1889). Zulma Tourangin, căsatorită cu Francois-Michel Carraud, politehnician, ofițer de artilerie, căpitan la școala militară din Saint-Cyr (1818), apoi inspector la Arsenalul din Angouleme (1831), retras după pensionare (1834) la castelul Frapesle, proprietatea familiei de lângă Issoudun. Primii trei copii ai soților Carraud au murit de timpuriu, apoi s-au născut Ivan (1826-1881) și Yorick (1834-1870).

Inteligentă și cultivată, Zulma Carraud a fost pentru Balzac toată viața o prietenă sigură și devotată, de o sinceritate și onestitate desăvârșite.

eveline hanskaEveline Hanska, născută contesă Rzewuska (1805 sau 1806-1882), descendenta unei vechi familii aristocratice poloneze, înrudită cu familia Radziwill, căsătorită cu contele Wenceslas Hanski (1778?-1841), bogat proprietar din Ucraina, posesorul castelului Wierzchownia. Instruită și mare amatoare de lectură, Eveline Hanska citise Le dernier Chouan, Scenes de la vie privee, La Peau de chagrin. La 28 februarie 1832 i-a adresat lui Balzac, prin intermediul editorului Charles Gosselin, o scrisoare expediată din Odessa și semnată L’etrangere, în care, lăudându-l cu entuziasm, îi reproșa că a renunțat în La Peau de chagrin la analiza sentimentelor delicate ale sufletului femeii. Această scrisoare a marcat începutul unui episod capital din viața lui Balzac.

S-au întâlnit de două ori în Elveţia, în 1833 – a doua oară la Geneva, unde au devenit amanţi – şi, din nou, în Viena, în 1835. Au stabilit să se căsătorească după moartea soţului, iar relaţia lor a continuat prin corespondenţă.

În ianuarie 1842, Balzac a aflat de moartea lui Wenceslas Hanski. Acum putea spera să o ia de soţie pe Éveline, însă existau prea multe obstacole, cum ar fi permanentele lui datorii. Éveline a şovăit mulţi ani, iar perioada 1842-1848 îl găseşte pe Balzac continuând şi chiar intensificându-şi activitatea literară, în speranţa că ar putea-o recâştiga, deşi sănătatea sa era din ce în ce mai precară.

În toamna lui 1847, Balzac a mers la castelul doamnei Hanska, la Wierzchownia, şi a rămas acolo până în februarie 1848. S-a reîntors în octombrie, când a rămas, grav bolnav, până în primăvara lui 1850. În sfârşit, Éveline a cedat. S-au căsătorit în martie şi au plecat la Paris, unde Balzac a mai suferit pentru câteva luni înainte de a muri.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: