Da, domnule…

anatole franceDiscreția l-a făcut pe Anatole France să evite mărturisirea directă și să-și împrumute amintirile unui personaj, Pierre Noziere. În Cartea prietenului meu, ironistul France s-a manifestat savuros în retrăirea propriului său trecut.

Da, domnule…

„Fusesem un copil foarte inteligent, dar la vreo şaptesprezece ani devenii cam năuc. Eram atât de timid, că nu puteam nici să salut, nici să mă aşez pe scaun, când mai era cineva de faţă, fără ca sudoarea să-mi inunde fruntea. În faţa femeilor mă apuca un fel de spaimă.

 Printre prietenele mamei mele se afla una lângă care m-aş fi simţit deosebit de bine şi cu care aş fi dorit să vorbesc cât mai mult. Era văduva unui pianist care murise tânăr şi celebru, Adolphe Gance. Se numea Alice. Niciodată nu i-am văzut bine nici părul, nici ochii, nici dinţii. Cum să vezi bine ceea ce pluteşte, străluceşte, scânteiază, te ameţeşte! Dar mi se părea mai frumoasă decât visul şi de un farmec supranatural.

Într-o seară, pe când tata primea musafiri, doamna Gance intră în salon cu un aer blajin, care-mi dădu puţin curaj. O urmăream cu privirea; mi se părea că am surprins în ochii ei frumoşi o expresie de tristeţe; mă tulbura. Cineva o rugă să cânte la pian. Cânta o nocturnă de Chopin; n-am auzit niciodată ceva mai frumos. Mi se părea că simt chiar degetele Alicei, degetele ei lungi şi albe, de pe care îşi scosese adineauri inelele, cum îmi ating urechile cu mângâieri divine.

­După ce termină, mă apropiai instinctiv şi, fără să-mi dau seama, o însoţii până la locul său şi mă aşezai lângă ea. Simţind parfumul care se degaja din pieptul ei, închisei ochii. Mă întrebă dacă-mi place muzica; glasul ei îmi dădu fiori. Deschisei ochii şi văzui că mă privea; privirea asta mă făcu să mă pierd. Şi, tulburat cum eram, îi răspunsei:

­— Da, domnule…

­Dacă pământul nu s-a deschis în clipa aceea ca să mă înghită, e fiindcă natura este indiferentă la dorinţele cele mai arzătoare ale oamenilor.

 „N-am cunoscut o altă dovadă de admiraţie care să mă fi măgulit atât”

Am întâlnit-o în vara asta pe doamna Gance, la băi, în munţi. O jumătate de veac apasă astăzi asupra frumuseţii care mi-a stârnit primele tulburări, şi cele mai delicioase. Dar această frumuseţe ruinată îşi mai păstrează şi acum farmecul. Mă dezlegai eu însumi, acum, când aveam părul albit, de jurământul adolescenţei:

­— Bună ziua, doamnă, îi spusei doamnei Alice Gance.

­Şi de astă dată, vai! Nici privirea, nici glasul nu mi-au mai fost tulburate de emoţia anilor mei tineri.

­Ea mă recunoscu fără mare greutate. Amintirile noastre se împleteau şi stăteam de vorbă, ajutându-ne unul pe altul să dăm oarecare farmec vieţii banale de hotel.

­Curând, alte legături seînnodară, de la sine, între noi, legături menite să fie foarte trainice; aceeaşi oboseală şi aceleaşi necazuri le-au dat naştere. Şedeam de vorbă în fiecare dimineaţă, pe o bancă verde, la soare, despre reumatismele noastre, despre morţii noştri. Şi aveam destule de spus. Ca să ne mai înveselim, amestecam trecutul cu prezentul.

­— Ce frumoasă aţi fost, doamnă! îi spusei într-o zi, şi cât de admirată aţi fost.

­— E adevărat, îmi răspunse ea zâmbind.

­Pot s-o spun, astăzi, când am ajuns o femeie bătrână: plăceam. Amintirea asta mă consolează de bătrâneţe. Am fost obiectul unor omagii destul de măgulitoare. Dar are să vă surprindă, desigur, dacă am să vă spun care a fost, dintre toate omagiile, acela care m-a impresionat cel mai mult.

— Sunt curios s-o aflu.

­— Ei bine, vă spun: într-o seară (e mult de atunci), un băieţel de şcoală fu atât de tulburat când se uită la mine, încât îmi răspunse la întrebarea pe care i-o pusesem: „Da, domnule!” N-am cunoscut o altă dovadă de admiraţie care să mă fi măgulit atât, şi care să-mi fi dat o mai mare satisfacţie decât acest „Da, domnule!” şi aerul cu care a fost rostit.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: