Istoria bibliotecii

BIBLIOTECĂ. O colecţie de cărţi, organizată după criterii precise, poate defini o bibliotecă.

Biblioteci în Antichitate

biblioteca-din-alexandriaCriterii precise în organizare se întâlnesc şi la bibliotecile din Antichitate; cu cât acestea sunt mai bogate, cu atât exigenţa în precizie este mai mare. S-ar putea spune că bibliotecile s-au născut odată cu nevoia de cunoaştere a omului. Antichitatea a dezvăluit, în urma săpăturilor arheologice şi a relatărilor istoricilor vechi, prezenţa unor mari biblioteci, a căror vechime coboară adesea până în mileniul al III-lea î.Hr. Diodor din Sicilia vorbeşte de existenţa unei biblioteci la Memphis, precum şi a unor arhive (şi în Egipt, şi în Caldeo-Asiria, arhivele şi cărţile erau păstrate împreună) vechi de peste 2000 de ani înaintea lui Hristos. Jean-Frangois Champollion a găsit în ruinele de la Teba, la palatul lui Ramses al II-lea, construcţii ce atestă existenţa unei mari biblioteci. La Edfu, în Egiptul de Sus, a fost detectată, în templul lui Horus, o sală ai cărei pereţi sunt plini de inscripţii cu titluri de cărţi. La Tell-El-Amarna, tot în Egipt, a fost găsită în ruinele bibliotecii corespondenţa diplomatică a regilor Amenofis al III-lea şi al IV-lea din mileniul al II-lea î.Hr., în limba akkadiană (limba diplomatică a vremii), în scriere cuneiformă, purtată cu caldeo-asirienii şi cu hitiţii.

Imperiul asirian a lăsat numeroase scrieri pe care Sargon al II-lea (secolul VIII î.Hr.) le-a tezaurizat într-o bibliotecă dezvoltată un veac mai târziu de Assurbanipal, cel mai cultivat dintre regii asirieni. Toată cultura vremii a pus Assurbanipal să fie copiată pe zecile de mii de tăbliţe de lut ale bibliotecii de la Ninive, aflate astăzi la British Museum din Londra. Pe malul Eufratului, la Nippur, în jurul templului, au fost dezgropate părţi ale marii biblioteci şi ale arhivelor, formate din tăbliţe sumeriene şi caldeo-asiriene, închise iniţial în cutii de lemn sau de argilă, date cu păcură, ca să fie păzite de umezeală, şi aşezate pe rafturi sau în nişe săpate în perete. Toate aveau câte o etichetă ce preciza conţinutul grupului de tăbliţe. Alte biblioteci au fost scoase la iveală de săpăturile arheologice din Asia Mică, la Boghazkoi (Turcia), unde a existat cândva oraşul Hattuşaş, capitala hitiţilor, popor în plină dezvoltare între 1900 şi 1200 î.Hr. Au fost identificate aici şi cataloage cu titluri de opere şi cu numărul de tăbliţe pentru fiecare scriere.

Biblioteci celebre

După inventarea şi răspândirea alfabetului, cartea, sub forma ei de rulou, îşi găseşte din ce în ce mai mult locul în biblioteci, unele devenite celebre în istoria culturii universale. În lumea elenistică, două sunt bibliotecile cunoscute îndeobşte. Una este cea din Alexandria Egiptului, cea mai mare bibliotecă a civilizaţiei antice, fondată de Ptolomeu I Soter (305-283 î.Hr.). Învăţaţii pe care Ptolomeu al II-lea Philadephul (283-246 î.Hr.) i-a chemat în Egipt au fost atraşi nu numai de traiul liniştit pe care îl oferea faraonul de stirpe grecească, ci mai ales de bogăţia bibliotecii Museion din Alexandria, rulourile ei trecând de 700 000. Erau adunate aici nu numai creaţiile filosofiei, literaturii şi ştiinţelor greceşti, ci şi majoritatea operelor egiptene, caldeo-asiriene, ebraice, persane, traduse în limba greacă. Mai exista o bibliotecă în Alexandria, mai mică, de numai 300 000 de rulouri, situată lângă templul lui Serapis, Serapeionul, dependentă oarecum de cea dintâi.

Scopul pe care şi l-a propus biblioteca din Alexandria a fost acela de a reuni toată literatura greacă în cele mai corecte copii. Este prima înflorire a filologiei pe care o atestă istoria. Dintre învăţaţii care au lucrat la organizarea bibliotecii alexandrine trebuie reţinut în mod deosebit poetul Callimachos din Cyrene, mort în anul 235 î.Hr., considerat părintele bibliografiei. El a elaborat primul catalog metodic al scriitorilor greci, cunoscut sub numele de pinakes. O sută de ani mai târziu, catalogul a fost refăcut, sau rescris, în Canon Alexandrinus, care înregistrează personalităţile culturii greceşti.

Biblioteca din Alexandria a avut un destin tragic. Corpul Museion (sau Bruchion, cum se mai numea, după cartierul oraşului) a ars în anul 47 î.Hr., în timpul expediţiei lui Cezar în Egipt. Serapeionul a mai cunoscut o perioadă de înflorire, când Marc Antoniu a dăruit Cleopatrei o parte din biblioteca Pergamului, drept compensaţie pentru arderea Museionului. În 391 d.Hr., creştinii, luând cu asalt templul Serapis, ard şi biblioteca. Rămăşiţele au slujit în anul 641 la încălzirea băilor lui Amru, aghiotantul lui Omar, după cucerirea Alexandriei, care, când califul l-a întrebat ce să facă cu biblioteca, i-a răspuns prin dilema rămasă celebră: dacă ea cuprinde scrieri conforme Coranului poate fi distrusă, întrucât există Coranul; dacă nu, cu atât mai mult nu-şi are rostul.

A doua mare bibliotecă din Antichitate, rivală la un moment dat cu aceea din Alexandria, a fost biblioteca din Pergam, oraş din vestul Asiei Mici, nu departe de Troia. Aşezată în apropierea templului lui Esculap, ea cuprindea 200 000 de rulouri, din papirus şi pergament, căci egiptenii, geloşi pe dezvoltarea ei, au prohibit exportul de papirus şi i-au obligat pe greci să folosească pergamentul ca suport pentru scris. După despuierea ordonată de Marc Antoniu, biblioteca a avut soarta Serapeionului, fiind incendiată de creştini. Pergamul a fost creştinat foarte devreme, sub directa participare a Sfântului Apostol Pavel, şi manifestările îndreptate împotriva literaturii necreştine n-au fost lipsite de violenţă.

Bibliotecile la Roma

La Roma, gustul pentru lectură şi pentru biblioteci s-a înfiripat mult mai târziu. Dar după ocuparea Greciei şi a Macedoniei (146 î.Hr.) şi după asimilarea culturii greceşti, s-au strâns la Roma multe manuscrise şi s-au înjghebat biblioteci particulare cu care patricienii romani se mândreau. Paulus Aemilianus adusese cu entuziasm biblioteca lui Perseu, ultimul rege macedonean, şi a fost cel dintâi care a înjghebat o bibliotecă preţioasă în oraşul etern. Cezar s-a hotărât să înfiinţeze o mare bibliotecă publică, dar moartea l-a surprins fără să-şi fi putut realiza planul. Cel care a pus bazele primei b. a fost Asinius Pollio, scriitor şi poet de oarecare merit, în anul 39 î.Hr., în Templul Libertăţii.

Şi la Roma primele biblioteci publice erau ataşate templelor; mai târziu, în primele două secole ale imperiului, vor fi organizate în jurul termelor. Octavian August a înzestrat şi el Roma cu două biblioteci: una în apropierea templului lui Apollo de pe muntele Palatin, în anul 28 î.Hr., în amintirea luptei de la Actium, cealaltă la intrarea în Câmpul lui Marte, Biblioteca Octaviana, în cinstea surorii sale. Fiecare era condusă de un procurator bibliothecae, care aparţinea clasei cavalerilor, şi servită de un librarius şi mai mulţi adjuncţi, de obicei liberţi. Fondul latin de manuscrise era separat de cel grecesc şi de cel în alte limbi. Amândouă vor cădea pradă incendiilor. Domiţian a fondat şi el o bibliotecă pe Capitoliu. Dar adevărata bibliotecă, de mari dimensiuni, pe lângă care erau ataşate şi arhivele, a fost creată de împăratul Traian: Biblioteca Ulpia.

După unele estimări, în jurul anului 370 d.Hr. Roma avea nu mai puţin de 28 de biblioteci publice, unele aşezate în jurul băilor. Nimic nu va rămâne din această moştenire spirituală a lumii romane: totul va fi distrus de barbarii care nu o dată au invadat Roma.

Biblioteci între zidurile mănăstireşti

Apoi, pentru multe sute de ani, bibliotecile se vor retrage între zidurile mănăstireşti, singurele locuri apărate oarecum de violenţa frământărilor popoarelor migratoare. Celebrele mănăstiri irlandeze, cele plasate pe continent (Luxeuil, Corbie, Korvey), cele de la Fulda, Saint Gali, Bobbio, Monte Casino, Fleury sur Loire, Cluny, Vivarium şi multe altele aveau biblioteci din care au parvenit până astăzi relicve salvate din furtunile vremilor.

Un moment de strălucire se va ivi în Apus în vremea lui Carol cel Mare. La Aachen se va desfăşura o remarcabilă activitate de copiere într-un scriptoriu rămas celebru şi va fi înjghebată o superbă bibliotecă imperială. La moartea împăratului, toate cărţile au fost vândute la mezat, după propria-i dorinţă, şi banii au fost împărţiţi săracilor.

Biblioteci în Imperiul Bizantin

Imperiul Bizantin, care a dăinuit până în 1453, agonizând în ultima jumătate de mileniu a existenţei sale, s-a bucurat, totuşi, de mai multă linişte. Literatura creştină în greacă, latină, siriacă şi coptă a cunoscut un remarcabil avânt. La începutul veacului al IV-lea, Sfântul Pamfil pune bazele unei mari biblioteci în Cezareea Palestinei, distrusă în anul 637, de arabi. La Constantinopol, fondatorul capitalei adunase o bibliotecă bogată, ce va cădea pradă focului în anul 475, dar va fi restaurată şi va supravieţui şi cruciaţilor. Altă bibliotecă care deţinea un număr impresionant de texte din literatura religioasă a fost aceea a mănăstirii Studion, centrul teologic al capitalei. Bogată va fi biblioteca mănăstirii Sfânta Ecaterina de pe muntele Sinai, care la data redescoperirii de către cercetători încă avea peste 3 000 de manuscrise, printre ele aflându-se şi cea mai veche versiune a Noului Testament. În sfârşit, sunt de amintit biblioteci mănăstireşti de la Athos, care au acumulat de-a lungul a 900 de ani scrieri şi documente de mare preţ.

Biblioteci în Europa de Apus

Dar pe la finele secolului al XII-lea un suflu nou răzbate în Europa de Apus. Burghezia oraşelor se trezeşte la o viaţă nouă şi nu se mai mulţumeşte doar cu cunoştinţele pe care i le oferă Biserica. Se simte nevoia unui învăţământ sistematic, care se va face în universităţile ce se vor ivi începând cu anul 1154 (Bologna) şi vor împânzi Apusul. Cartea se va laiciza, biblioteci mari şi bine înzestrate se vor ivi pe lângă universităţi, literatura va îmbrăca limbile naţiunilor. Biblioteca Universităţii din Paris este opera lui Robert de Sorbon, capelan şi confesor al regelui Ludovic cel Sfânt (1226-1270), şi datează din 1257. Unele dintre manuscrisele foarte preţioase erau legate cu lanţuri (libri catenati) de pupitrele pe care erau aşezate pentru lectură. Ludovic cel Sfânt avea o bibliotecă a sa de scrieri teologice, alături de capelă, la care aveau acces cei interesaţi de lectură. Este un embrion de bibliotecă publică, ce nu a rezistat decât până la moartea regelui, când s-a împrăştiat. Abia sub Carol al V-lea Înţeleptul (1364-1380) se pun bazele primei biblioteci publice franceze, nucleul viitoarei Biblioteci Naţionale. Biblioteca era instalată la Luvru şi avea ca bibliotecar pe Gilles Malet, care la 1373 a întocmit un catalog ce s-a păstrat până astăzi. De amintit bibliotecile ducilor de Burgundia, care la finele secolului al XV-lea avea peste 4 000 de volume, cifră mare pentru vremea aceea. Biblioteca Vaticanului, cea a lui San  Marco din Veneţia, Laurentiana din Florenţa, fondată de Laurenţiu Magnificul, biblioteca lui Matei Corvinul de la Buda, cea a Universităţii din Oxford etc. sunt tot atâtea centre de înflorire a culturii apusene.

Vor veni însă vremuri grele şi pentru biblioteci. Mai întâi tulburările pricinuite de Reformă şi de războaiele religioase din secolul al XVI-lea vor duce la imense distrugeri de biblioteci abaţiale. În special în Anglia, dar şi în Franţa, pierderile pentru cultura universală provocate de distrugerile mănăstirilor catolice au fost de nereparat. Iar în timpul războiului de 30 de ani (1618-1648) pierderile nu vor fi mai mici. Multe rapturi de cărţi săvârşite de beligeranţi vor deplasa aceste averi spirituale dintr-o ţară în alta. Aşa s-a născut, spre pildă, biblioteca de la Upsala, cu colecţii luate mai ales din Boemia. În secolul al XVIII-lea şi mai ales în secolul al XlX-lea vor fi puse bazele unor biblioteci naţionale cu sute de mii de tomuri, practic în toate statele. Nu poate fi urmărită, evident, evoluţia acestor aşezăminte până astăzi. Cu noile sisteme informaţionale, cărţile din întreaga lume devin, practic, bunuri ale întregii omeniri.


sursa: Academia Română, Dicționarul general al literaturii române (A/B), București, Editura Univers Enciclopedic, 2004

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: