Viața lui Dostoievski (I) Copilăria şi adolescenţa

dostoievskiDostoievski, Feodor (Mihailovici) (11.11/30.10.1821, stil vechi, Moscova, Rusia – 9.02/28.01.1881, stil vechi, Sankt Petersburg). Romancier rus şi scriitor de proză scurtă a cărui investigaţie psihologică în cele mai întunecate profunzimi ale afecţiunilor umane, împreună cu momentele sale de iluminare de neegalat au avut o influenţă uriaşă asupra ficţiunii sec. XX.

Dostoievski este considerat, de obicei, unul dintre cei mai importanţi romancieri din istoria literaturii. Modernismul literar, existenţialismul şi diversele şcoli de psihologie, teologie şi critică literară au fost profund influenţate de ideile sale. Adesea, lucrările lui sunt considerate profetice, deoarece a prezis cu exactitate modul în care revoluţionarii din Rusia s-ar comporta dacă ar ajunge la putere. În timpul său a fost renumit şi pentru activitatea de jurnalist.

Lucrări majore şi caracteristici

Dostoievski este cunoscut cel mai bine pentru microromanul Însemnări din subterană şi datorită celor patru mari romane, Crimă şi pedeapsă, Idiotul, Demonii şi Fraţii Karamazov. Fiecare dintre aceste lucrări este renumită pentru profunzimea psihologică şi, pe bună dreptate, Dostoievski este unanim privit drept unul dintre cei mai mari psihologi din istoria literaturii. S-a specializat în analiza stărilor patologice care conduc la nebunie, crimă şi suicid şi în explorarea umilinţei, autodistrugerii, dominaţiei tiranice şi furiei criminale. De asemenea, aceste lucrări majore sunt recunoscute drept mari „romane de idei” care tratează atemporalitatea şi problemele legate de timp din filozofie şi politică. Psihologia şi filozofia sunt strâns legate de portretele de intelectuali realizate de Dostoievski, personaje care „simt ideile” în adâncul sufletului. În fine, aceste romane au deschis un nou teren pentru experimentele cu forma literară.

Copilăria şi adolescenţa

Principalele evenimente din viaţa lui Dostoievski – execuţia sa suspendată în ultimul moment, detenţia în Siberia şi crizele epileptice – erau atât de bine cunoscute, încât, dincolo de opera sa, Dostoievski a câştigat o notorietate deosebită în epocă. El şi-a exploatat adesea propria legendă inspirându-se din dramaticele evenimente din viaţa sa pentru a crea cele mai reuşite personaje. Chiar şi aşa, unele evenimente din viaţa lui au rămas umbrite de mister, iar unele speculaţii grosolane au dobândit, din păcate, statut de fapt.

Spre deosebire de mulţi alţi scriitori ruşi din prima parte a sec. XIX, Dostoievski nu s-a născut în noua nobilime funciară. El a subliniat adesea diferenţa dintre rădăcinile sale şi cele ale lui Lev Tolstoi sau Ivan Turgheniev şi efectul acelei diferenţe asupra operei sale. Mai întâi, Dostoievski a avut mereu nevoie de bani şi a fost nevoit să dea cât mai repede cărţile la tipar. Chiar dacă s-a plâns că a scrie respectând un termen-limită l-a împiedicat să îşi valorifice din plin talentul literar, este la fel de posibil ca stilul său frenetic de a scrie să fi dat romanelor o energie care a rămas o parte din farmecul lor. În al doilea rând, Dostoievski a notat adesea că, spre deosebire de scriitorii proveniţi din nobilime care descriau viaţa de familie a clasei lor, conturată de „forme frumoase” şi tradiţii stabile, el a explorat vieţile „familiilor accidentale” şi ale celor „umiliţi şi obidiţi”.

Tatăl lui Dostoievski, un chirurg militar ieşit la pensie, a lucrat ca doctor la spitalul Mariinski pentru săracii din Moscova, unde a tratat gratuit bolnavii, însă a deţinut şi un cabinet particular. Deşi era un părinte devotat, tatăl lui Dostoievski a fost un om aspru, suspicios şi rigid. Spre deosebire de acesta, mama, o femeie cultivată dintr-o familie de negustori, a fost blândă şi indulgentă. Ataşamentul de o viaţă a lui Dostoievski faţă de religie a început cu evlavia de modă veche a familiei sale, atât de diferită de scepticismul la modă al
micii nobilimi.

În 1828, tatăl lui Dostoievski a reuşit să obţină rangul de nobil (reformele lui Petru I cel Mare făcuseră posibilă o astfel de schimbare a statutului). A cumpărat o moşie în 1831 şi, astfel, tânărul Feodor şi-a petrecut lunile de vară la ţară. Până în 1833, Dostoievski a fost educat acasă, înainte de a fi trimis la o şcoală de zi, apoi la o şcoală cu internat. Mama lui Dostoievski a murit în 1837. La 40 de ani după moartea lui Dostoievski s-a dezvăluit că tatăl său, care a murit pe neaşteptate în 1839, se poate să fi fost ucis de propriii slujitori; totuşi, această poveste este privită acum de mulţi cercetători ca un mit.

Pe atunci, Dostoievski era student la Academia de Inginerie Militară din Sankt Petersburg; cariera îi fusese aleasă de tatăl său. Dostoievski era, evident, nepotrivit pentru o astfel de ocupaţie. El şi fratele său Mihail, care a rămas prietenul său apropiat şi i-a devenit colaborator în publicarea jurnalelor, fuseseră fascinaţi de literatură încă de mici. În copilărie şi ca student, Dostoievski a fost atras de ficţiunea romantică şi gotică, mai ales de opera lui Sir Walter Scott, Ann Radcliffe, Nicolai Karamzin, Friedrich Schiller şi Aleksandr Puşkin. La scurt timp după ce a obţinut licenţa (1843) şi a devenit sublocotenent, Dostoievski şi-a dat demisia din armată pentru a începe o riscantă carieră de scriitor care trăieşte doar din literatură.

Partea a doua AICI


sursa: Enciclopedia Universală Britannica, vol. 5, D-E, Bucureşti, Editura Litera, 2010, p. 159-160

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: