Enigme ale istoriei: Neverosimila cruciadă a copiilor (IV) Furtunile mării și lanțurile sclaviei

cruciada-copiilorConform aceloraşi izvoare „clasice“, Inocenţiu a sprijinit Cruciada copiilor numai atât cât ea și-a jucat rolul de „deşteptător” al celor maturi. Venirea micilor pelerini în Peninsula Italică a marcat sfârșitul înscenării: de o veritabilă expediție nu putea fi vorba, întrucât ea ar fi antrenat mari cheltuieli și s-ar fi soldat inevitabil cu un răsunător eșec. Așadar – relatează cronicarii – papa și-a luat mâna protectoare de deasupra nevârstnicilor combatanţi.

Cârmuitorii Genovei au refuzat să-i primească pe „cruciați“ între zidurile orașului, silindu-i să-și improvizeze o tabără la malul mării. Dar cum apele ei se încăpăţânau să nu lase niciun loc de trecere copiilor, aceştia au pornit mai departe, spre sud. Câteva sute au rămas, însă, în împrejurimile portului, fiind adoptați în cele din urmă de o seamă de familii genoveze, înduioşate de trista lor soartă.

Ceilalți au trecut succesiv prin Piacenza, Modena și Livorno, sosind după două săptamâni la Pisa. Aici, două nave comerciale, care urmau să plece în Asia Mică, s-au oferit să ia la bord un număr de peste o mie de „cruciați“, pentru a-i transporta în Palestina. La începutul lunii octombrie, corăbiile au ridicat ancora şi, cu pânzele umflate de un vânt puternic, s-au făcut nevăzute în larg. De atunci, nu s-a mai știut nimic despre ele. Au naufragiat în cursul unei furtuni? Au fost capturate de pirați ? Cert este că la destinaţie nu au mai ajuns.

Urmat de cei nouă mii de copii care mai rămăseseră, Klaus s-a îndreptat spre Roma. Unii cronicari afirmă că Inocenţiu III i-ar fi acordat o audienta şi că l-ar fi convins să se înapoieze acasă. În orice caz, Cetatea Eternă a fost ultima etapă fatalului pelerinaj. Câteva sute de „cruciaţi” s-au aciuiat prin unele oraşe ale peninsulei, și mai mulți au pierit pe drumul de întoarcere, astfel încât, în primăvara anului 1213, dintre cei 20000 care plecaseră, mai puțin de 1500 și-au revăzut meleagurile natale. Se spune că, mâniați de ucigașa aventură în care Klaus le târâse copiii, părinții celor dispăruți l-au linșat pe tatăl micului comandant al expediţiei.

Destinul „cruciaților“ francezi a fost și mai tragic, Doi armatori din Marsilia, Hugues Ferry și Guillaume de Paquére, le-au propus să-i transporte pe socoteala lor până la Locurile Sfinte. Acceptând bucuroşi oferta, Etienne și însoțitorii săi s-au îmbarcat în grabă pe cele șapte vase mari, puse la dispoziția lor de generoşii armatori.

În largul coastelor Sardiniei, o năprasnică furtună s-a abătut asupra convoiului, făcând să naufragieze două corăbii în apropierea insulei San Pietro. Pasagerii celorlalte cinci nave au ajuns cu bine la Alexandria. Aici, însă, departe de a-i lăsa să-şi continue drumul spre Locurile Sfinte, Ferry și Paquére i-au vândut ca sclavi bogaţilor stăpâni musulmani ai Egiptului.

Șaptesprezece ani mai târziu, scriu unele cronici, un număr de vreo opt sute de supraviețuitori ai acestui târg au fost eliberați din robie, ca urmare a tratatului de pace încheiat de sultanul Al-Khanul cu Frederic II al Germaniei. Informaţia are însă toate șansele să fie falsă, ca și o alta, provenind din aceleaşi surse, și care susține că împăratul german i-ar fi executat pe cei doi scelerați din Marsilia. În realitate, Frederic II a osândit la moarte pe alți doi armatori din portul francez, pentru motive care nu aveau nimic de-a face cu soarta lui Etienne și a pelerinilor săi.


sursa: Doina Motaș, Neverosimila cruciadă a copiilor în Magazin istoric, Anul VI, nr.5 (62), mai 1972

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: