Dramele din palatul Lochias (II) Frumosul vis al Cleopatrei

ancient alexandriaMartor al multor crime

Palatul Lochias din Alexandria putea fi numit mai curând o cetate. Între zidurile lui groase și amenințătoare, în stare să susțină un asediu îndelungat, se găsea nu numai reședința monarhului, un admirabil edificiu din marmură și porfir, dar și clădiri rezervate sfetnicilor, temple, muzeul – o vastă construcție în care erau păstrate colecții rare și prețioase, biblioteca, conținând peste 700.000 volume, grădini și, în sfârșit, incinta funerară, Soma, unde mormintele Ptolemeilor înconjurau celebrul mausoleu în care Alexandru cel Mare dormea, într-un sarcofag de alabastru, ultimul lui somn.

Un amănunt important: palatul dădea direct spre port, încât cel care îl ocupa avea cum să se salveze, în cazul unui asediu pe uscat. Largi trepte de marmură coborau din Lochias până în valurile albastre ale mării, într-un loc îndeajuns de adânc ca să poată primi cele mai mari galere.

În fața palatului, pe insula Pharos, unită cu uscatul printr-un dig numit Heptastadium, se înălța un turn de marmură înalt de aproape 130 m, care se număra printre cele șapte minuni ale lumii: farul din Alexandria. În fiecare noapte, în vârful lui ardea un foc destinat navigatorilor, vizibil de la o distantă de 55 kilometri.

Alexandru cel Mare întemeiase orașul Alexandria cu gândul să facă din el capitala comercială a lumii orientale. Tot el fusese acela care indicase locul unde avea să fie construit și-i trasase conturul. Dar Cuceritorul murise în vârstă de numai 33 ani și Egiptul trecuse în mâinile lui Ptolemeu Soter, fiul lui Lagos. Egiptenii priviră pe reprezentanții acestei dinastii în lumina tradițiilor și legendelor cu care-și înconjuraseră faraonii legitimi. Ptolemeii deveniseră astfel „fiii lui Ra“, „chipurile lui Amon“, „aleşii lui Ptah“ şi arborară pentru ceremoniile publice dubla coroană, albă și roșie, a Egiptului de Sus și a celui de Jos, precum și șarpele regal.

Dacă în treburile de stat Ptolemeii se dovediră cârmuitori destul de înzestrați, viața lor particulară, în schimb, constitui o extraordinară împletitură de crime. Ptolemeu III fu sugrumat de fiul său, care își ucise pe deasupra fratele, soția, mama și unchiul. Ptolemeu V comisese şi el un lanț nesfârşit de asasinate, fără să se limiteze la cercul familiei. Ptolemeu VIII îşi omorî nepotul, moștenitorul tronului, după care o luă de soție pe mama lui; din căsătoria lor se născu un fiu, pe care suveranul îl ucise de asemenea. Cleopatra III încercă să-și omoare fiul, pe Ptolemeu XI, dar nu se arătă îndeajuns de precaută, încât acesta i-o luă înainte și puse să fie asasinată. Ptolemeu XII se însură cu soacra lui, ceea ce nu-l împiedică să-i ia viața. Tatăl Cleopatrei VII avea s-o ucidă pe Berenice, una din fiicele sale.

În acest palat, martor al atâtor crime și scene stranii, se instală Caesar și declară că avea să pună ordine în treburile Egiptului.

CleopatraFrumosul vis al Cleopatrei

În fastuoasa reședinţă de marmură și porfir, Caesar îi invită la el pe cei doi moștenitori ai tronului egiptean. Ptolemeu, însoțit de sfetnicul lui, Potheinos, răspunse de îndată invitației. De la Cleopatra nu sosi însă nicio veste. Dar nu pentru că tânăra regină de 18 ani nu dorea să răspundă invitației făcute de generalul roman. Dimpotrivă, trebuia să plece la Alexandria pentru a-și pleda cauza. Altminteri, poate că Caesar i-ar nesocoti drepturile și l-ar sprijini pe fratele ei, Ptolemeu. Iar acesta, văzându-se stăpân pe tron, ar urma exemplul altor Ptolemei: și-ar ucide rivala.

Trebuia deci să plece, dar palatul mișuna de servitorii devotați ai lui Ptolemeu, care ar fi omorât-o înainte de a apuca să-i vorbească lui Caesar. Cleopatra îşi mărturisi temerile lui Apolodor din Sicilia, sfetnicul ei devotat și prudent. Apoi, într-o noapte, se îmbarcară amândoi pe o mică corabie și plutiră spre palat. Plutarh relatează că „neputând să treacă nevăzută […] s-a-nvăluit într-o piele de acoperit lectica, căutând să-și țină trupul cât mai alungit, iar Apolodor, legând-o ca pe un balot cu o curea, a dus-o chiar pe ușă la Caesar“.

Totul se desfășură cum prevăzuse Cleopatra. Când Apolodor se văzu singur cu Caesar, desfăcu balotul și în fața privirilor amuzate ale romanului se ivi Cleopatra. De la același istoric aflăm că generalul fu cucerit de această îndrăzneață născocire a Cleopatrei și că „datorită felului ei de a se purta și farmecului ei, a împăcat-o cu fratele ei, ca să domnească împreună cu ei. Un sclav […] a băgat de seama că Ahillas și Potheinos îi întinseseră lui Caesar o cursă. Acesta, cercetând faptul, a înconjurat camera sa cu o gardă, iar pe Potheinos l-a omorât. Ahillas, mergând în mijlocul armatei egiptene, a pornit un război care pentru Caesar ar fi fost greu și cu neputință de dus, el putând să se împotrivească numai cu puţini oameni“.

Curând însă egiptenii aflară că de Alexandria se apropiau galere pline cu legionari romani și că spre frontiera orientală a regatului înainta armata din Siria. În acel moment, Caesar îl invită pe Ptolemeu să părăsească orașul și să se retragă în mijlocul trupelor sale, pentru a le domoli și a le spune cât de puternică e armata Cleopatrei, aliată cu cea din Roma. Îi ordonă, de asemenea, să le explice că el, Caesar, venise numai “pentru a veghea la respectarea testamentului lăsat de regele Ptolemeu Aulet și a instala pe tronul Egiptului pe cel doi urmași, Ptolemeu XIV şi Cleopatra VII.

În mijlocul unei escorte strălucitoare de călăreți săltând pe cai fastuos împodobiți, printre arme scânteietoare, penaje, podoabe multicolore și scuturi bătute în pietre scumpe, Ptolemeu părăsi palatul, palatul lui, salutat de santinele romane, de trompete romane, de flamuri romane ce se înclinau în fața lui. El, Ptolemeu, purta o cuirasă de aur, iar pe creasta aurie a coifului său strălucea șarpele lui Horus, zeul Deltei.

Dădu el oare ascultare ordinelor lui Caesar când se văzu în mijlocul soldaților săi, adunați în tabăra de pe malul Nilului? Îi indemnă oare la pace? Nu se știe. Căci legionarii lui Caesar se abătură asupra armatei micului rege. Lupta dură două zile și egiptenii, acum inferiori numericește, fură înfrânți. Ptolemeu fu căutat, în zadar, o zi încheiată. În cele din urmă cadavrul lui fu descoperit pe malul Nilului, unde îl aruncaseră apele fluviului.

Caesar se întoarse la Alexandria. În palatul Lochias îl aştepta Cleopatra, care îi făcu primirea solemnă, cuvenită eliberatorilor. În fața poporului, preoții celebrară căsătoria lor. În luna iulie (47 î.Hr.) Cleopatra îi dărui un fiu, pe Cezarion.

Între timp, evenimente grave reclamară prezența lui Caesar la Roma. Tânăra regină îl urmă curând. Continuarea e cunoscută: idele din martie și asasinarea lui Caesar, întoarcerea în Egipt a Cleopatrei, văduvia.


sursa: Elena Rădulescu, Dramele din palatul Lochias în Magazin istoric, Anul VI, nr.5 (62), mai 1972

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: