Viața lui Moliere (IV) Sfârşitul

moliereCu zece luni înaintea morţii, prin mijlocirea unor prieteni comuni, Moliere se împăcase cu soţia sa, pe care tot o mai iubea, ba devenise şi tatăl unui copil care nu trăi. Schimbarea de regim, pricinuită de această reluare a vieţii conjugale, îi înrăutăţise suferinţa pulmonară.

În ziua celei de a patra reprezentaţii a Bolnavului închipuit Moliere se simţi mai rău ca de obicei: îi dau însă cuvântul lui Grimarest, care aflase probabil amănuntele scenei de la Baron şi a cărui naivitate searbădă îmi pare, aici, preferabilă conciziei mai corecte a celor care l-au reprodus. În ziua aceea, deci, „Moliere, mai chinuit decât de obicei de aprinderea lui de plămâni, îşi chemă soţia, căreia-i spuse în prezenţa lui Baron:

«Câtă vreme în viaţă durerea şi plăcerea s-au împletit, mă crezui fericit, astăzi însă, când sunt covârşit de necazuri fără să mai pot sconta pe nicio clipă de mulţumire şi de bucurie, văd bine că trebuie să părăsesc partida: nu mai pot suporta durerile şi neplăcerile, care nu-mi dau nicio clipă de răgaz. Dar, adăugă el reflectând, cât mai suferă un om înainte de a muri! Totuşi, îmi dau bine seama că mă duc.»

Soţia lui şi Baron au fost foarte mişcaţi de vorbele d-lui de Moliere, la care nu se aşteptau, oricâte neplăceri ar fi avut el. Îl implorară cu ochii în lacrimi să nu joace în seara aceea şi să se odihnească, spre a se reface.

«Cum vreţi voi să fac asta? le zise el: sunt cincizeci de lucrători săraci, care trăiesc numai din munca lor zilnică. Ce vor face ei, dacă nu se joacă? M-aş mustra să fi neglijat a nu le da pâine o singură zi, când îmi stă în puteri.»

Trimise însă după actori, cărora le spuse că simţindu-se mai rău ca de obicei, nu va juca în ziua aceea dacă nu vor fi gata să joace comedia la orele patru fix.

«Altfel, le zise el, n-aş putea să viu, iar voi aţi putea înapoia banii.»

Actorii aprinseră lustrele şi ridicată cortina întocmai la orele patru. Moliere jucă cu multă greutate şi jumătate din spectatori băgară de seamă că pe când pronunţa Juro, în timpul ceremoniei din Bolnavul închipuit, fu scuturat de o convulsie. Dându-şi şi el seama că se observase, făcu o sforţare şi ascunse printr-un râs forţat ceea ce i se întâmplase.

Când piesa se sfîrşi, îşi îmbrăcă halatul şi se duse în loja lui Baron, întrebându-l ce se spunea despre piesă. D. Baron îi răspunse că lucrările sale constituiau întotdeauna o reuşită, cercetate de aproape şi cu cât erau mai mult jucate cu atât erau mai gustate.

«Dar, adăugă el, pare că vă simţiţi mai rău ca adineauri.»

«E adevărat, îi răspunse Moliere, mor de frig

Baron, după ce i-a atins mâinile, pe care le găsi îngheţate, i le puse în manşonul lui, ca să le încălzească; trimise după cei care-l purtau, ca să-l ducă repede acasă si nu se depărtă de scaunul lui, de teamă să nu i se întâmple vreun accident de la Palais-Royal până în strada Richelieu, unde locuia. Când ajunse în odaia lui,  trimise să-i ceară soţiei o pernă umplută cu-n leac pe care i-l făgăduise ca să adoarmă. «Tot ce nu intră-n trup, spuse el, încerc cu plăcere, dar remediile care trebuie luate mă înspăimântă

O clipă mai târziu fu cuprins de o tuse extrem de puternică, şi după ce scuipă ceru să se facă lumină. Iată, zise el, ceva nou. Baron, văzând sângele pe care-l scuipase, strigă îngrozit.

«Nu te înspăimânta de loc, îi spuse Moliere, m-ai văzut pierzând încă şi mai mult. Totuşi, du-te şi spune sotiei mele să urce.»

Rămase asistat de două călugăriţe, dintre acelea care vin în mod obişnuit la Paris cu cheta, în vremea păresimilor şi cărora el le dădea ospitalitate. Ele îi dădură, în acest ultim moment al vieţii, întregul ajutor înălţător pe care-l putea aştepta de la calitatea lor, iar el le arătă toate simţămintele unui bun creştin şi întreaga resemnare pe care o datora voinţei Domnului. În sfârşit, îşi dădu sufletul pe braţele celor două bune surori: sângele care-i ţâşnea din abundentţă pe gură îl înăbuşi. Astfel, când soţia lui şi cu Baron urcară din nou, îl găsiră mort.”

Moliere se stinse astfel din viaţă, vineri 17 februarie 1673, la orele zece seara, un ceas după ce plecase de la teatru: era în vârstă de cincizeci şi unu de ani, o lună şi două-trei zile.

Egoismul monarhului

Preotul de la Saint-Eustache, parohia sa, îi refuză înmormântarea religioasă, ca nefiind împăcat cu biserica. Văduva lui Moliere adresă, la 20 februarie, o rugăminte arhiepiscopului Parisului, Harley de Champvalon. Întovărăşită de preotul de la Auteuil, ea alergă la Versailles să se arunce la picioarele regelui: însă bunul preot surprinse împrejurarea ca să se justifice el însuşi de bănuiala de jansenism, iar regele îi tăie vorba. Şi apoi, ca să spunem totul, Moliere murise, nu mai putea de acum încolo să-l facă pe rege să petreacă, iar egoismul imens al monarhului, egoismul acela hidos şi de nelecuit pe care-l demască Saint-Simon, ieşea la suprafaţă. Ludovic al XIV-lea îi concedie brusc pe preot şi pe văduvă: în acelaşi timp scrise arhiepiscopului să găsească o soluţie de mijloc. Se hotărâră să i se acorde „un pumn de ţărână“, dar ca rămăşiţele pământeşti să fie duse direct acolo şi fără să mai treacă prin biserică.

La 21 februarie, seara, trupul întovărăşit de doi preoţi a fost dus la cimitirul Saint-Joseph, din strada Montmartre. L-au urmat aproximativ două sute de persoane, ducând fiecare o faclă; nu s-a cântat niciun imn funebru. Chiar în ziua înmormântării, mulţimea tot fanatică se adunase în jurul casei mortuare, cu aparenţe de ostilitate; fu împrăştiată azvârlindu-i-se bani. A fost mai greu de risipit la convoiul funerar al lui Ludovic al XIV-lea.


sursa: Sainte-Beuve, Portrete literare, trad. Șerban Cioculescu, Pompiliu Constantinescu, ELU, București, 1967

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: