Viața lui Moliere (II) Opere nemuritoare

moliereÎn timpul celor 14 ani care urmară instalării sale la Paris și până în ceasul morții, în 1673, Moliere a produs fără încetare. Pentru rege, pentru Curte și pentru serbările de comandă, pentru plăcerea marelui public și pentru interesele trupei sale, pentru propria glorie și grava posteritate.

Moliere, cel mai creator și mai inventiv dintre genii este poate acela care a imitat cel mai mult, și de pretutindeni. El trăi la început, în prima sa manieră, pe seama farsei tradiționale italienești și galice; începând cu Prețioasele și cu Școala soților deveni el însuși; de atunci își stăpâni și domină imitațiile și, fără să le modereze astfel prea mult, le adăugă în permanență un fond de observație originală. Fluviul continuă să ducă la vale bușteni adunați de pretutindeni, dar cu o viitură tot mai întinsă și mai puternică.

Atacat de bigoți, invidiat de scriitori, căutat de cei mari, valet-de-cameră al regelui și ajutorul său nelipsit pentru toate sărbătorile, Moliere, tulburat pe deasupra de pasiunile și de necazurile casnice, devorat de gelozie conjugală, adeseori bolnav de aprinderi la plămâni și de tuse, director de trupă și actor neobosit deși pus la regim și hrănit cu lapte, își îndeplinește toate sarcinile, timp de 15 ani, iar geniul său este prezent și răspunde fiecărei necesități survenite, păstrându-și și ceasurile de inspirație proprie și de inițiativă. Între datoria plătită la repezeală, cu divertismente de la Versailles sau de la Chambord și între cordialele preîntâmpinări aduse râsului zgomotos al burgheziei, Moliere găsește timp pentru opere gândite și mai cu seamă nemuritoare.

Pentru Ludovic al XIV-lea, binefăcătorul și sprijinul său, îl aflăm întotdeauna gata; Amorul vraci este scris, învățat și reprezentat în cinci zile; Prințesa din Elida are numai primul act în versuri, restul urmează în proză și, cum o spune spiritual un contemporan de-al lui Moliere, comedia n-a avut timpul să încalțe decât un singur condur; ea însă apare la ora trebuitoare, deși celălalt condur n-are încă șireturile trase. Pisălogii au fost gata în 15 zile, iar Căsătoria silită, Sicilianul, Georges Dandin, Burghezul gentilom, comediile acestea pline de vervă, cu intermedii și balete, au fost gata la vreme. În interesul trupei sale a trebuit deseori să lucreze repede, ca atunci când puse la îndemâna teatrului un Don Juan pentru că actorii de la Hotelul de Bourgogne aveau unul mai din timp. Iar aceste diversiuni nu-l împiedicau să se gândească din capul locului la Boileau, la judecătorii pretențioși, la el însuși și la spița omenească, cu Mizantropul, cu Tartuffe și Femeile savante.

Partea a treia AICI


sursa: Sainte-Beuve, Portrete literare, trad. Șerban Cioculescu, Pompiliu Constantinescu, ELU, București, 1967

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: