O istorie a baladei românești

Grup de lautari din secolul XIX B.A.R. Cabinetul de StampeBALADĂ, specie a epicii folclorice, în versuri. Termenul a fost introdus de V. Alecsandri, în 1852, în culegerea sa Poezii poporale. Balade (Cântice bătrâneşti) adunate şi îndreptate, substituindu-l denumirilor populare cântec bătrânesc, cântec haiducesc sau cântec vitejesc.

În Europa apuseană, balada însemna inițial o formă fixă a poeziei lirice, cântată în timpul dansului. Mai târziu ea a denumit cântecul epic popular, dar și o poezie cultă, cu sau fără formă fixă.

În folcloristica românească, termenul înglobează, în accepţiunea sa tradiţională, întregul cântec epic, adică: balada propriu-zisă (sau nuvelistică), cântecele epice de vitejie, de haiducie, cele istorice şi cele despre întâmplări contemporane. Astfel, atât Soarele şi luna, Meşterul Manole, Mioriţa, cât şi Miu Cobiul, Corbea, Toma Alimoş, Novăceştii, Miu Haiducul intră în categoria balade. Spre deosebire de cântecul liric, balada este întotdeauna destinată unor auditori care, cel mai adesea, cunosc acţiunea şi îl corectează pe interpret de câte ori este cazul. Întrunirile prilejuite de şezători, târguri, nunţi, cumetrii sau hramuri sunt cele mai propice pentru expunerea, uneori în sute de versuri, a unor întâmplări mai vechi sau mai recente. Caracterul public înlesneşte şi implicarea unor tendinţe moralizatoare sau de stimulare a eroismului, principala ei funcţie fiind cea social-educativă.

În folclorul românesc, balada cunoaşte trei forme de existenţă distincte.

Una, cu desfăşurare amplă, este cea inspirată de fapte eroice din istorie, expuse într-un stil retoric, cu multe hiperbole şi repetiţii. Ea este cântată de obicei de lăutari cu acompaniament de instrumente muzicale (cimpoi, fluier, vioară, cobză sau ţambal). Pasajele cântate pe o melopee liberă, silabică, deschisă improvizaţiei, alternează cu versuri recitate şi cu interludii instrumentale. Sub această formă, specia este încă vie în Oltenia şi Muntenia, iar în secolul al XlX-lea a fost atestată şi în sudul Moldovei.

Balada nuvelistică, de o mai mică întindere, are un caracter liric mai pronunţat şi este cântată de ţărani. Este răspândită în Transilvania şi în nordul Moldovei şi circulă pe melodii de cântec sau chiar de doină (în Maramureş).

Balada cu funcţie de colindă (în Transilvania) sau de pluguşor (în Moldova) este adaptată funcţiilor specifice acestor specii. În timp ce în baladă naraţiunea reprezintă un scop în sine, în colindă naraţiunea este un pretext pentru realizarea unui scop ritualic. Din această diferenţiere funcţională rezultă tratarea şi dezvoltarea diferită a aceloraşi motive în cele două specii. În colindă acţiunea este de obicei redusă la datele esenţiale. Atunci când se recurge la un text de baladă pentru îndeplinirea funcţiei de colindă, acesta este mult scurtat, uneori degradat. Când este urată, textul se conservă mai bine, căci şi pluguşorului îi este proprie desfăşurarea amplă a naraţiunii. Mutaţiile funcţionale ale unor texte nu sunt determinate numai de modalitatea comună de expunere (naraţiunea), ci şi de conţinut. În unele împrejurări se face apel la baladă numai pentru că are un subiect adecvat într-o anume situaţie. În timpul desfăşurării nunţilor, poate dobândi chiar o funcţie de cântec ritual (Moşneag bătrân se cântă la socru, iar Letin bogat la nun), stabilindu-se o oarecare corespondenţă între personaje şi participanţii la ceremonie.

Cu basmul, ca şi cu legenda, balada are comune multe motive, eroi şi mijloace artistice. Interferenţele cu cântecul liric simt multiple şi se produc în dublu sens, încât a fost necesară recunoaşterea existenţei unei subspecii: cântecul lirico-epic. Fie că dezvoltă un motiv liric, fie că o baadă a fost liricizată (acestui proces i se supun mai ales textele despre relaţiile familiale), cântecul lirico-epic împrumută, de obicei, melodia cântecului liric. Se pare că preferinţele se îndreaptă tot mai mult spre cântecul lirico-epic. Mijloacele de realizare artistică specifice speciei sunt: fraza amplă, aglomerarea de epitete, hiperbola, îmbinarea de formule stereotipe cu creaţia spontană, monorima şi stilul oratoric.

Asupra epocii şi mediului în care a apărut balada au fost emise păreri contradictorii. Geneza unor tipuri sau motive s-a confundat adeseori cu geneza genului însuşi. Chiar dacă unele subiecte, cum ar fi cele haiduceşti, datează din orânduirea feudală, nu se poate afirma că specia a apărut în această etapă istorică. Originea mult mai îndepărtată în timp a eposului este probată de existenţa baladelor mitico-fantastice (cum ar fi Soarele şi luna). Cât priveşte probabila apariţie la curţile feudale, de unde ar fi fost preluată de lăutari şi folclorizată, ideea poate fi acceptată numai în cazul textelor cu subiecte din viaţa de Curte: Dobrişan, Vartici, Radu Calomfirescu.

Balada românească nu poate fi doar rod al unei influenţe străine, fie ea balcanică sau apuseană, deşi există, desigur, interferenţe, chiar un fond comun de motive în folclorul ţărilor balcanice. Se cunosc teme baladeşti de circulaţie europeană sau chiar mai largă, adaptate la specificul naţional, care pot fi explicate prin poligeneză sau prin migraţia motivelor. Unele motive sunt răspândite pe zone mai restrânse (spaţiul balcanic, de pildă) sau chiar numai într-o singură cultură. Specific româneşti sunt Mioriţa, Doica, Pintea ş.a. Spre deosebire de literatura occidentală cvasifolclorică a minnesingerilor şi meistersingerilor, a truverilor şi trubadurilor, balada românească este neîndoielnic izvorâtă din mediul popular, iar faţă de creaţiile nordicilor, de o pronunţată factură magico-religioasă, ea este laică.

Balada a consemnat multe evenimente istorice sau întâmplări reale, dar acestea fiind transfigurate artistic şi circulând pe cale orală, adevărul istoric este adesea denaturat, uneori apar anacronisme, contaminări cu legenda sau cu mitul. Într-o epocă dominată de mentalitatea mitică, când realitatea însăşi era percepută ca atare, s-a zămislit stratul cel mai vechi al speciei, acela cu conţinut fantastic. În balada fantastică, într-un prim stadiu, se dezvoltă teme legate de nesocotirea unor interdicţii şi consecinţele ei nefaste. Odată cu apariţia unei atitudini eroice în faţa forţelor naturii, aici apar confruntări eroice. De la conflictele cu monştrii s-au putut dezvolta în text conflicte sociale sau naţionale, în cântecele vitejeşti, haiduceşti sau istorice.

Gândirea mitică odată depăşită, din primul strat au luat naştere baladele nuvelistice, fie prin evoluţia de la fantastic spre real, fie prin înscrierea unor teme noi în tiparul arhaic. În clasificarea textelor, s-au avut în vedere unul sau mai multe criterii (tematica, determinarea istorică, tipul de relaţii sociale reflectate etc.), de unde şi varietatea categoriilor. G. Dem. Teodorescu, printre primii la noi, împărţindu-le în balade: solare şi superstiţioase, istorice, haiduceşti, domestice. Clasificări mai recente disting balade legendare, vitejeşti (voiniceşti, haiduceşti), de conflict familial şi social şi istorice sau balade fantastice, vitejeşti (ciclul cotropitorilor turci, tătari, haiducii, hoţomanii), păstoreşti, despre Curtea feudală, familiale şi jurnale orale. După alte criterii, textele au fost grupate în balade legendare, păstoreşti, cântece istorice sau de Curte, antiotomane, antifeudale, familiale. În sfârşit, pornind de la cadrele structurale de gândire şi mentalitate, au fost împărţite în balade aparţinând gândirii şi mentalităţii mitice (sau magice), gândirii şi mentalităţii eroice, gândirii concrete şi comportamentului realist.


sursa: Academia Română, Dicționarul general al literaturii române (A/B), București, Editura Univers Enciclopedic, 2004

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: