Sfârșitul regelui Romei. (V) O durere nesfârșită

napoleon II mortLa 5 iulie, căpitanul Moll îl găseşte pe fiul lui Napoleon înaintând cu greu spre balcon, sprijinit de un valet. Dar starea ducelui nu inspiră ofiţerilor din statul său major prea multe sentimente de milă. Dimpotrivă: ei nu se gândesc decât la „moștenire“. Vor primi, oare, avere, vor putea ei măcar să-și împartă puținele lucruri ce vor rămâne de pe urma lui? Și vestitul leagăn decorat cu aur? Ce se va face cu el?

– „Nu va putea fi vândut, suspină Hartmann; ar fi prea mare scandalul…“

– „De ce? se miră căpitanul Moll. Ce rău ar fi dacă s-ar vinde acest leagăn, de vreme ce ducele e mort?”

Sâmbătă, 21 iulie, se însufleţeşte brusc și strigă: „Vreau să mor!“ Dar atunci când mama sa intră repede în cameră, îi spune: „Mă simt foarte bine !“ Noaptea – ultima lui noapte – e singur cu valetul său. Respirația îi este din ce în ce mai grea. Dimineața zilei de 22 iulie – o dimineață ploioasă – scaldă palatul într-o lumină opacă. Îngenuncheată lângă pat, Maria-Luiza privește chipul muribundului, chip de ceară, mat, descărnat, scăldat în sudoare, cu nasul ascuțit, cu pomeții ieșiți în afară, un chip care, pe pragul morții, aduce tulburător cu figura Primului Consul de odinioară. O oră se scurge în nemișcare. Câteva minute după ora cinci, „Puiul de Vultur“ mișcă de câteva ori capul, strânge brusc pumnul, apoi respirația se opreşte.

Fiul lui Napoleon I e mort. Sunt orele cinci şi opt minute. În aceeași seară, convoiul funebru, escortat de călăreți cu torțe, porneşte pe drumul spre Viena. 0 mulțime imensă este masată de-a lungul drumului.

Neîntârziat, se trece la lichidarea „bunurilor“ ducelui. Ofițerii îşi împart puștile de vânătoare, pistoalele, ceasurile și butonii de manşetă. Nu se ştie cine a primit placheta şi cruciulița Legiunii de Onoare, menționate în inventar. Două daruri sunt oarecum neașteptate. Metternich – marele vrăjmaș – moșteneşte unul din vestitele bastoane, „un baston de salon, decorat cu un talisman de aur“, în timp ce lui Marmont, fostul tovarăş al lui Napoleon și care vorbise flăcăului atât de des despre tatăl său, i se trimite „un baston cu un măr de aur“. Cinci cai sunt expediați la Parma, împreună cu portretul-bust al împăratului Napoleon.

Scrisorile care au fost vândute la Londra dovedesc că istoria s-a arătat poate puțin nedreaptă față de mama „Puiului de Vultur“, căci din ele răzbate o durere nesfârşită.


sursa: Magazin istoric, Anul VI, nr.3 (60), martie 1972

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: