Mitul lui Deucalion

deucalion mitologieDeucalion. Fiul lui Prometeu şi al Climenei (sau al lui Celeno); era regele cetăţii Ftia din Tesalia.

Când Zeus a hotărât să extermine omenirea degenerată şi păcătoasă înecând-o printr-un potop uriaş, numai Deucalion şi soţia lui, Pira, au fost salvaţi datorită pioşeniei lor. Urmând sfatul tatălui său, Deucalion şi-a construit o ambarcaţiune pe care s-a refugiat împreună cu soţia. Ei au plutit pe valuri vreme de nouă zile, cât a durat potopul neîntrerupt care a scufundat Grecia în întregime, distrugându-i toţi locuitorii. În cele din urmă, potrivit tradiţiei, barca s-a oprit pe muntele Parnas, în Focida. Deucalion şi soţia sa au consultat sanctuarul lui Temis – care avea să devină în epoca istorică oracolul de la Delfi — pentru a afla cum putea fi reînviată specia omenească. Zeiţa le-a poruncit să-şi acopere capul şi să arunce în urmă oasele propriei sale mame. Oracolul nu era limpede, însă Deucalion şi Pira au crezut că l-au interpretat corect şi au aruncat în urmă pietre, reprezentând oasele Pământului-Mamă. Din pietrele aruncate de Deucalion s-au născut bărbaţii, iar din cele aruncate de Pira, femeile.

După altă versiune, Zeus însuşi l-a sfătuit pe Deucalion atunci când acesta, ajuns cu corabia pe muntele Parnas, a celebrat un sacrificiu în cinstea zeului pentru a-i mulţumi că-l scăpase de primejdie. Zeus s-a arătat gata să-i îndeplinească orice dorinţă, iar Deucalion l-a întrebat ce trebuia să facă pentru a avea din nou oameni în jurul său. Zeus l-a sfătuit să arunce în urmă pietre.

După ce a repopulat astfel pământul, Deucalion a coborât de pe muntele Parnas şi s-a stabilit pe pământurile iarăşi uscate. El şi Pira au avut mai mulţi copii, printre care Hellen, Amfiction, Protogenia etc.

Prezenţe în literatura antică. Mitul lui Deucalion este citat frecvent de poeţi. Ne-a parvenit în versiunile lui Apollodor, Ovidiu (Metamorfoze) precum şi în câteva fragmente din Hesiod.


sursa: Anna Ferrari,  Dicţionar de mitologie greacă şi romană, Traducere de Emanuela Stoleriu, Dragoş Cojocaru, Dana Zamosteanu, Ed. Polirom, Iaşi, 2003

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: