Enigma dolmenelor (II)

dolmenO parte dintre cercetători sunt convinși că dolmenele au fost edificate din bolovani de formă neregulată, aduși din Scandinavia după topirea ghețarilor. Constructorii au transportat bolovanii pe butuci de lemn, folosind curele de piele, iar pentru instalarea lespezii de deasupra făceau movile din nisip și lut.

Se poate admite că un anumit număr de dolmene ar fi putut fi construite în asemenea mod, dar este destul de îndoielnic faptul că ultima perioadă glaciară le-a lăsat strămoșilor noștri sute de de mii de lespezi asemănătoare de dimensiunile 2 x 3 metri. Mai degrabă putem presupune că materialul pentru construcție se dobândea din carierele de piatră.

Cercetătorul I.N. Voronov relatează că „decuparea plăcilor se făcea cu ajutorul unor pene de lemn, care erau bătute în orificiile practicate pe conturul bucății care urma să fie decupată. Penele, udate cu apă, se umflau și făceau să se disloce placa la dimensiunile dorite”. Cu toate că majoritatea cercetătorilor sunt adepții acestei versiuni, nu este clar unde au dispărut urmele găurilor și rupturilor care ar fi trebuit să rămână după efectuarea lucrărilor.

Câțiva cercetători ruși au făcut o experiență, construind macheta unui dolmen la scara 1:20. Pentru temelie au folosit nisip, iar pentru dolmenul propriu-zis – un amestec de nisip și noroi vulcanic. În locul pentru temelie, au săpat un șanț pătrat, pe care l-au umplut cu un mortar din nisip și lut; până a se întări acesta, la suprafață au fost făcute suturile de conectare pentru viitorii pereți. Mai întâi au fost turnați direct pe temelie pereții laterali. Pentru construirea părților din față și din spate (cu deschizătura în jos), dolmenul a fost umplut cu nisip și, astfel, în momentul instalării acoperișului, el ajungea să fie îngropat totalmente în pământ. În sfârșit, a fost nivelat locul pentru turnarea plăcii de sus și, când mortarul s-a întărit, dolmenul a fost terminat, urmând să fie dezgropat și nisipul scos.

Experimentul a arătat că pentru edificarea unui dolmen uriaș nu erau necesari prea mulți oameni și nici prea mare îndemânare, fiind folosite unelte dintre cele mai simple. O parte dintre savanți sunt de părere că aceste edificii puteau fi realizate dintr-o substanță ce apare la suprafața solului: de obicei, sub un strat gros de lut, la adâncimea de 5-6 m, se adună mortar pătruns de gaze, care formează zone de presiune înaltă, sunt împinse straturile de sol mai puțin dens și mortarul, care are temperatura de până la 300 grade, iese la suprafață.

Alături de construcțiile acestea vechi, într-adevăr, au fost descoperite locuri de unde iese gresia din sol. În 1995 arheologii Kondreakov și Teneșev au constatat că toate dolmenele cercetate de ei se află pe liniile unor mari falii geologice și fisuri ale solului aderente la acestea – chiar în locurile pe unde ieșea gresia. Rezultă că dolmenele se puteau construi nu din bucăți de stânci, ci dintr-un amestec de nisip și lut.

Nu se știe de ce nu se construiau locuințe și alte edificii din acest material și la ce serveau atât de multe dolmene. Experimentatorii oferă o explicație: ei presupun că dolmenele au fost folosite pentru păstrarea produselor alimentare și a armelor. Această ipoteză este neverosimilă – dolmenele aflându-se la o mare distanță de așezările omenești.

Savanții speră că aparatura performantă le va permite să dezlege enigma dolmenelor.


sursa: A. Avakimov, T. Artemov, I. Gaidetdinov, Enciclopedia enigmelor istoriei, trad.: Elena Vizir, Editura Roossa

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: