Viața și opera lui Charles Dickens (V) Cel dintâi text publicat

charles dickens1829 Charles Dickens se îndrăgosteşte de Maria Beadneal — fiica unui bancher —, care va deveni prototipul personajului feminin Dorra Spenlow din Viaţa lui David Copperfield. Dar, spre deosebire de evoluţia iubirii lui David Copperfield, care, trecând peste toate potrivniciile, se încheie cu căsătoria celor doi tineri, în realitatea biografică a scriitorului nunta nu va avea loc niciodată, tatăl bancher opunându-se la căsătoria fiicei sale cu un tânăr de origine socială umilă, lipsit de avere şi fără perspective. Poate că în acest eşec din tinereţea lui Charles Dickens ar trebui căutată taina destinului nefericit al celei dintâi căsnicii din tinereţea lui David Copperfield, care se încheie cu moartea Dorrei.

1830 La 8 februarie, Charles Dickens începe să frecventeze biblioteca de la „British Museum”. Părându-i-se că este dotat pentru a deveni actor de teatru, începe să se pregătească temeinic, după obiceiul său, în vederea urmării acestei cariere. Este al său „violon d’Ingres”, la care nu va renunţa toată viaţa şi care îl va abate, adeseori, „cu ispita-i de la trebi“, de la „trebile” condeiului. Acest „joc secund”, mărturisind propensiunea, esenţial romantică, spre contactul nemijlocit al creatorului cu publicul, o certă predispoziţie de propagator, precum şi o înclinare spre exhibiţionismul histrionic, „trădează”, literar vorbind, vocaţia de povestitor a lui Dickens şi explică — cel puţin în parte — oralitatea scriiturii lui, densitatea dialogurilor, turnura scenică a naraţiunii, dramatismul situaţiilor etc.

1832 La 5 martie, deci la douăzeci de ani împliniţi, Charles Dickens este primit, în sfârşit, în Galeria reporterilor (stenografilor) din Parlament, ca angajat al ziarului The True Sun (Soarele). În octombrie, ca urmare a intervenţiei unchiului său din partea mamei, J.H. Barrow, Charles Dickens este angajat ca reporter parlamentar al ziarului The Mirror of Parliament, în locul tatălui său. Oratoria parlamentară intrând, după votarea Legii electorale în „relache”, lui Dickens începe să-i rămână timp şi pentru sine. Timid şi tremurând, m-am apucat de scris”, mărturiseşte David Copperfield. Dickens însă se apucase de scris, după cum am văzut, încă din copilărie, compunând nu numai piesete şi „tragedii”, dar şi „câteva schiţe despre oamenii originali pe care îi întâlnise, cea mai remarcabilă fiind a bărbierului unchiului său, a cărui principală manie era să explice cum ar fi trebuit să procedeze Napoleon în materie de tactică militară.

1833 Într-o seară de toamnă, manuscrisul unei asemenea schiţe intitulate A dinner at Poplar Walk — Un prânz pe Aleea Plopilor —, „a fost strecurat cu mâini tremurânde într-o cutie de scrisori dintr-un loc întunecat de pe strada Fleet”. Schiţa, care prezenta „câteva figuri ridicole de mici burghezi, preocupaţi de mărunţişuri pe care le privesc cu o gravitate ilariantă” a apărut, după câteva luni de aşteptare, în publicaţia de orientare romantică radicală The Monthly Magazine — Revista lunară —, „cu care prilej m-am dus pe jos spre Wesminster Hall, pe unde m-am, învârtit cu ochii înceţoşaţi de bucurie şi mândrie”, deşi redacţia o publicase fără numele autorului şi fără a-i achita vreun onorariu. Însă editorul revistei, printr-o comunicare „politicoasă şi măgulitoare”, îi solicită şi alte proze. Dickens nu întârzie să le trimită — dovedind astfel că avea, într-adevăr, după cum îi va declara mai târziu lui John Forster, un caiet cu compuneri similare —, şi astfel apar Horatio Sparkins, Botezul din Bloomsbury şi Pensiunea, ultima fiind cel dintâi text dickensian publicat cu semnătură — Boz, pseudonim dedus din „porecla Moses, dată unui frate mai mic, în amintirea vicarului din Wakefield [care], pronunţată pe nas, a ajuns Boses şi de aici Boz.”

1834 Charles Dickens părăseşte The Mirror of Parliament şi se angajează, tot ca reporter, la cotidianul de mare tiraj The Morning Chronicle. Începe o viaţă palpitantă de ziarist, călătorind mult pentru a fi prezent la diverse întruniri politice despre care trebuia să relateze în paginile gazetei. Paralel cu activitatea febrilă de ziarist, Charles Dickens continuă să publice şi literatură, sub acelaşi pseudonim, Boz, în suplimentul de seară, The Evening Chronicle, al gazetei The Morning Chronicle, supliment condus de George Hogarth. În acelaşi an, John Dickens este a doua oară întemniţat pentru datorii.

1835 Charles Dickens continuă activitatea de reporter la The Morning Chronicle şi, aproape săptămânal, colaborarea literară în The Evening Chronicle.

1836 La 7 februarie apare, în două volume, cu ilustraţii de George Cruikshank, culegerea Schiţele lui Boz, cuprinzând o selecţie din prozele publicate în The Monthly Magazine şi The Evening Chronicle, culegere ce marchează debutul editorial al lui Charles Dickens. Primul tiraj se epuizează repede, aşa că editorul, Macrone, pregăteşte o nouă culegere din schiţele lui Boz.

Schiţele lui Boz care, după cum specifică scriitorul în subtitlu, „oglindesc viaţa de toate zilele a unor oameni obişnuiţi“, descriu, cu scăpărări de umor şi surâzătoare ironie, aspecte pitoreşti ale vieţii londoneze din primele decenii ale secolului al XlX-lea: străzile capitalei dimineaţa şi în toiul nopţii, prăvălii, pensiuni, cârciumi, grădini şi localuri de agrement, teatre, şcoli de dans, bâlciul din Greenwich, cartierul Scotland Yard înainte de modernizarea lui urbanistică, omnibuzele, birjele, hanuri, muntele de pietate, curţile judiciare, închisorile, Parlamentul etc. Pe aceste scene evoluează fantoşe groteşti de cămătari, oratori de cafenea, speculanţi de bursă, parlamentari, medici, secretari de avocaţi, maeştri de dans, croitori, manufacturieri, dulgheri, funcţionari, băcani, vânzători de limonadă, hangii, cârciumari, sacristani, actori, birjari, amorezi, văduve arătoase, şirete şi întreprinzătoare, femei arţăgoase, hangiţe nurlii, femei tinere „cu mai mult de un iubit”, bătrâni decrepiţi, ofiţeri pensionari, fete sărace şi pure, orfani etc., o întreagă faună umană, ce va popula, ulterior romanele lui Dickens.

Spre sfârşitul lui martie 1836 (după cum notează John Forster), ziarul The Times înserează un anunţ prin care îşi vesteşte cititorii că la 31 martie va apărea prima fasciculă dintr-o nouă carte a lui Boz: Documentele postume ale Clubului Pickwick. La 31 martie 1836 apare prima fasciculă din serialul intitulat (atunci) Documentele postume ale Clubului Pickwick, cuprinzând relatarea fidelă a peregrinărilor, primejdiilor, aventurilor şi isprăvilor sportive prin care au trecut membrii săi corespondenţi. Publicarea acestei prime fascicule marchează începutul unei lungi perioade de glorie şi de popularitate a lui Charles Dickens şi totodată prima verigă dintr-un tot atât de lung lanţ de muncă istovitoare la masa de scris.

La 2 aprilie 1836, Charles Dickens se căsătoreşte cu Catherine Hogarth, una din fiicele lui George Hogarth, redactorul-şef al publicaţiei The Evening Chronicle.

Continuarea serialului este periclitată de scăderea îngrijorătoare a vânzării: 400 de exemplare. Lipsa de interes a cititorilor pentru aventurile comice ale ghinioniştilor şi ridiculilor pickwickieni, urmată de intenţia editurii de a întrerupe publicarea fasciculelor, îl deprimă pe Dickens, care se consideră un ratat. Se îndreaptă din nou spre teatru, şi, în iulie 1836, scrie farsa Straniul gentleman. Dar, odată cu apariţia celei de-a V-a fascicule, la 31 iulie 1836, destinul Documentelor postume ale Clubului Picwick şi destinul scriitorului se schimbă brusc în bine, datorită introducerii în acţiune a unui fel de al cincilea membru al Clubului Pickwick, pe numele lui Samuel Weller, om de serviciu în hanul „La Cerbul alb”, ulterior valet al lui Samuel Pickwick, isteţ, inventiv, abil, de o mare mobilitate spirituală care îl ajută să se adapteze rapid la orice situaţie şi să găsească, la nevoie, soluţiile cele mai ingenioase şi hazlii pentru a ieşi din încurcături, locvace şi înzestrat cu harul replicei prompte, ironice, dar şi amuzante prin nastratinismul ei, brav şi devotat fără ostentaţie, chintesenţă a spiritului popular, adevărat Ullenspiegel englez. Cererea creşte vertiginos la 40 000 exemplare.

La 30 septembrie 1836, odată cu apariţia fasciculei a Vl-a din Documentele postume ale Clubului Pickwick, intră în scenă şi Tony Weller, tatăl lui Sam, care va spori prin biografia lui plină de întâmplări vesele, prin umorul lui gros şi reflecţiile duhlii asupra vieţii, succesul de librărie al romanului.


sursa: Charles Dickens, Pagini alese, Retrospectivă elaborată în redacţie de G.Pienescu, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1982

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: