Viața lui Demostene (III) Întemniţarea, exilul și moartea

demosteneŞase ani mai târziu însă, a fost condamnat pentru infracţiuni grave şi a fost forţat să evadeze din închisoare şi să se exileze. A fost acuzat că a luat 20 de talanţi depozitaţi în Atena de Harpalos, un refugiat al lui Alexandru. Demostene a fost găsit vinovat, a primit o amendă de 50 de talanţi şi întemniţat.

Circumstanţele acestui caz sunt neclare. Se poate ca Demostene să fi intenţionat să folosească banii în scopuri civice şi, probabil, este semnificativ faptul că instanţa l-a amendat cu doar de două ori şi jumătate valoarea în cauză, nu de zece ori, aşa cum se obişnuia în astfel de cazuri. Evadarea din închisoare a făcut imposibilă întoarcerea lui în Atena pentru a strânge banii pentru amendă. Liderul de odinioară al atenienilor era acum exilat de propriul popor.

O altă turnură dramatică a avut loc în anul următor, când Alexandru a murit. Puterea Macedoniei a părut, în sfârşit, curmată; s-a încheiat o nouă alianţă împotriva lor. Atenienii l-au rechemat pe Demostene din exil şi i-au dat banii necesari pentru a plăti amenda. Dar la venirea lui Antipater, succesorul lui Alexandru, Demostene şi alţi oratori au fugit, din nou, din oraş.

Moartea lui Demostene

Fostul său prieten, Demade, i-a convins apoi pe atenieni să îl condamne pe Demostene la moarte. În timp ce fugea de soldaţii lui Antipater, Demostene s-a sinucis cu otravă. După serviciul îndelungat în slujba statului, pe care, oricum, l-a încheiat abandonat de nestatornicii cetăţeni atenieni, moartea lui Demostene poate fi privită ca un simbol al declinului democraţiei ateniene.

Influenţă şi reputaţie

Timp de aproape 30 de ani, Demostene a coalizat cetăţenii Atenei pentru a se putea opune puterii militare a lui Filip şi a lui Alexandru cel Mare. Discursul lui Demostene Despre coroană, apărarea carierei lui, susţinut în 330 î.Hr., a fost numit „cel mai mare discurs al celui mai mare orator din lume“. În secolul care a urmat morţii sale, învăţaţii de la Biblioteca din Alexandria au redactat cu atenţie manuscrisele faimoaselor sale discursuri.

Faima sa era atât de mare încât, atunci când oratorul roman Cicero a ţinut o serie de discursuri în anul 44 î.Hr. împotriva lui Marc Antoniu în circumstanţe similare celor în care Demostene i s-a opus lui Filip, discursurile lui Cicero au fost numite şi ele Filipice. Elevii romani studiau discursurile lui Demostene ca parte a instrucţiei lor oratorice. În Evul Mediu şi Renaştere, numele său a fost sinonim cu elocvenţa. Oameni de ştiinţă moderni, precum Werner Jaeger, au o viziune mai imparţială, mai puţin pasională – arătând căror probleme politice complexe a trebuit să le facă faţă Demostene ajutat de talentul său oratoric.

Indiferent ce interpretări pot fi date personalităţii şi muncii sale, în fiecare epocă a fost considerat drept unul dintre cei mai mari oratori şi oameni de stat din lume.


sursa: Enciclopedia Universală Britannica, vol. 5, D-E, Bucureşti, Editura Litera, 2010

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: