Onoarea se spăla cu sânge. O istorie a duelului (I)

duelVă amintiți actul trei din Romeo și Julieta, când Mercuțio și Tybalt, reprezentanții celor două familii rivale, se pregătesc să dueleze? „Fii mai darnic: adaugă la vorbă și o lovitură!” – îi spune Mercuțio lui Tybalt. „Sunt gata s-o adaug dacă-mi dai prilejul” – este răspunsul lui Tybalt, și duelul a început pe loc.

Ce era acest mijloc de soluționare a conflictelor? O spune un alt personaj shakespearian, Hamlet, nefericitul prinț al Danemarcei, care, acceptând provocarea deghizată a lui Laertes, ironiza duelul, socotindu-l drept „tonul modei și spoiala obiceiurilor de lume.”

Cuvântul duel provine din contopirea a două cuvinte latine (duo=doi, bellum=război, luptă) și desemnează lupta purtată – după norme bine stabilite – de doi adversari, în scopul săvârșirii unui act de dreptate sau reparării onoarei lezate.

Antichitatea

Antichitatea n-a cunoscut această practică, deși au existat multe înfruntări – celebre și astăzi – între doi luptători. Dar biblica confruntare între David și Goliat sau homerica încleștare dintre Paris și Menelau nu pot fi considerate decât episoade de război. Putem afirma același lucru despre luptele purtate de generali romani din sec. IV-III î.Hr., precum Titus Manlius Torquatus și Marcus Claudius Marcellus, cu unii șefi ai galilor. Niciuna din aceste confruntări n-a avut caracteristicile duelului, niciuna n-a fost dusă după reguli cu rigoare respectate. Mai mult, cum importantă era numai victoria, orice șiretlicuri sau viclenii erau îngăduite. Pe atunci, nici refuzul a urma o provocare nu constituia o rușine: Cezar însuși, într-o asemenea împrejurare, s-a mărginit să-i răspundă lui Marcus Antonius că nu era sătul de viață spre a și-o ridica în acest mod.

Vinovat era… învinsul

Coborând pe firul neguros al vremurilor, descoperim începuturile acestei practici în obiceiurile unor vechi seminții germanice. După mărturiile istoricului roman Tacitus (sec. I-II d.Hr.), lupta în doi reprezenta, de fapt, împrejurarea în care voința divină soluționa un conflict, hotărând victoria de partea aceluia ce avea dreptate. Existau așa-numitele dueluri-judiciare, care se întâlnesc într-o formă incipientă în datinile celor mai multe din neamurile germanice.

Întâia oară, acest fel de judecată a fost statornicit prin lege de către Gundibald, regele burgunzilor (480-516), în anul 501. Înaintea confruntării, ritualul pretindea depunerea jurământului de către ambele părți, de unde concluzia că una din ele mințea. Descoperirea adevărului era lăsată însă pe seama armelor, vinovat fiind considerat numai învinsul.

Duelul în Occidentul creștin

Vechiul obicei germanic s-a împământenit în mai toate statele occidentului creștin, duelul judiciar devenind o instituție solidă. Se apela la ea atunci când, în fața judecătorului, se aducea o anumită învinuire unei persoane. Acuzația era însoțită de depunerea unui anumit gaj – de obicei o mănușă – pe care cel provocat trebuia să o ridice în semn că acceptă lupta. Recurgeau la acest procedeu prinții și regii, călugării și episcopii. Puteau uza de el și oamenii de rând, însă numai cei liberi. Bătrânii, femeile, călugării și tinerii (până la o anumită vârstă) nu erau obligați să dea curs provocării; iar dacă totuși doreau să o facă, erau reprezentați de un luptător de profesie, care, în asemenea împrejurări, devenea campionul persoanei care-l delegase. În caz de înfrângere, el era supus aceluiași tratament ca și persoana ale cărei interese le reprezentase: de la o amendă, până la mutilări și chiar arderea pe rug sau spânzurătoarea.

Partea a doua AICI


sursa: Alexandru Cernea, Ștefan Grigorescu, Onoarea se spăla cu sânge în Magazin istoric, Anul VI, nr.3 (60), martie, 1972

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: