Nikos Kazantzakis despre prietenul său, Panait Istrati (I)

nikos kazantzakis panait istrati„Nu-l văzusem niciodată.  Citisem însă povestirile lui înțesate de strigăte înflăcărate, sângeroase, omenești, îi cunoșteam viața eroică, plină de peripeții.

Gheorghios Valsamis, contrabandist din Kefalonia, fire neliniștită, se expunea veșnic pericolului, fără teamă, pradă acelui vagabondaj ce nu-și află niciunde liniștea; o cunoaște la Brăila pe Joița Istrati, o frumoasă româncă sănătoasă, echilibrată, și îi face un copil, pe care, bineînțeles, l-a botezat Gherasimos. Mai târziu, i-a mai adăugat un nume, Panaitaki, Panait.

Panaitaki era mic când tatăl său se prăpădește, iar mama – o sfântă, o femeie gingașă – e nevoită să muncească din greu, să fie spălătoreasă pe la diferite case, ca să-și poată întreține copilul. Visa să-l învețe carte, să-l însoare cu o fată de treabă, să devină, într-o bună zi, un gospodar român destoinic.

Dar în vinele copilului clocotea sângele kefalonit. Nu împlinise 12 ani când și-a părăsit mama și și-a început vagabondajul. A îndurat foamea, a zăcut bolnav, a dormit pe caldarâm; călătorea hoțește, pitit în spatele căruțelor, ascuns în marfare sau în calele vapoarelor, pe acoperișurile trenurilor. Așa a străbătut Egiptul, Palestina, Siria, Turcia, Grecia, Italia, Elveția. Îl arde pojarul setei de viață, dorința să vadă, să se bucure de toate bucuriile și amărăciunile pe care pământul i le poate dărui omului.

În timpul vagabondajelor sale citește literatură rusă, la cafenele aude istorii orientale, poveștile Halimei. Ca să poată câștiga un codru de pâine face toate muncile: e chelner, ajutor de bucătar, zugrav, hamal în diferite porturi și, în sfârșit, la Nisa, pe Coasta de Azur, fotograf ambulant.

Într-o zi de ianuarie a anului 1921, răzbit de foame și sătul de atâta chin, se hotărăște să renunțe la viață. Ia așadar briciul și se duce în grădina publică din Nisa, hotărât să-și pună capăt zilelor.”

Partea a doua AICI


Nikos Kazantzakis: O viață în scrisori, Antologie, cuvânt înainte, traducere și note de Polixenia Karambi, București, Univers, 1983

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: