Adulter la Curtea domnească (II) Intervenția salvatoare

Serban CantacuzinoCronicile valahe nu ne dau nicio informație  clară despre legătura dintre Șerban și doamna lui Duca, în schimb florentinul Anton Maria del Chiaro, secretarul domnilor Brâncoveanu, Ștefan Cantacuzino și Nicolae Mavrocordat, în lucrarea „Revoluțiile Valahiei”, ca italian, familiarizat cu legăturile extraconjugale din familiile princiare italiene, generatoare a atâtor drame sângeroase, nu lasă să-i scape această observație:

„Pusese la cale Duca Vodă suprimarea acestui Șerban, prin diferite planuri care se zădărniceau însă, căci Șerban fusese totdeauna avertizat de soția lui Duca Vodă cu care întreținea legături de dragoste, mai ales în lipsa lui Duca Vodă plecat la război cu polonii, alături de turci. Șerban, care era Mare Logofăt și supraveghea niște construcții la curte, avu prilejul să râvnească nu numai la doamna lui Duca, ci și la tronul său.”

Așadar, Duca știa de legătura dintre cei doi. În acest caz nu ne apare deloc inexplicabilă atitudinea domnului atunci când, din protector al Cantacuzinilor, a devenit brusc prigonitorul lor. Chiar să-i fi ajuns la urechi zvonul că Șerban umbla după domnie, sau o dovadă a adulterului aă cărui protagoniști erau doamna sa și spătarul? Nu vom ști niciodată, cu toate că „Istoriile domnilor Țării Românești” ale lui Radu Popescu ne asigură că ambiția de domnie a Cantacuzinilor ar fi fost cauza principală a noului val de persecuții.

În ceea ce privește descoperirea adulterului, clemența ulterioară a lui Duca față de Șerban, tot la stăruința doamnei Anastasia, ar trebui să infirme această ultimă supoziție.

Dar să vedem cum s-au desfășurat faptele după cronica lui Radu Popescu. Duca vodă tocmai se întorsese cu oastea dintr-o campanie împotriva Poloniei, în care a fost obligat să însoțească oastea otomană ca vasal al Porții. O epidemie de ciumă a întârziat sosirea acestuia la București, dar, odată potolit flagelul, domnul s-a întors la București de unde a poruncit arestarea boierilor Cantacuzini. Șerban, aflat la moșia sa de la Drăgănești a fost prins de slujitorii domnești  conduși de serdarul Drosul și de căpitanul Gheorghiță Ciudin. Prins a fost la Filipești și spătarul Mihai, alt Cantacuzin de vază. Radu Popescu ne asigură că atât Șerban cât și Mihai și-ar fi lăsat capetele pe butuc fără intervenția salvatoare a soacrei lui Duca, dar în primul a soției acestuia, Anastasia. Așa a scăpat Șerban Cantacuzino cu viață.

Dar voievodul nu a renunțat la gândul de a-și elimina adversarul. Asupra acestei ultime tentative eșuate, același Anton Maria del Chiaro ne mai furnizează câteva informații:

„Voievodul, aflând de uneltirile dublului său rival, trimise ordin să fie arestat cu gândul de a-l spânzura. Doamna lui Duca, aflând însă de acest ordin, îl comunică lui Șerban care se hotărî să fugă. Era în ziua Adormirii Maicii Domnului, când Șerban invitase la prânz mai mulți boieri. În timpul mesei, se refugiase la Cotroceni (două mile de București, unde se vede frumoasa mănăstire zidită de el, la suirea sa pe tron), chemă 12 servitori din cei mai credincioși și îndrăzneți și, bine înarmați, fugiră călări și trecuseră Dunărea, urmând calea până la Adrianopol, unde se găsea atunci sultanul și curtea sa.”

Partea a treia AICI


sursa: Corneliu Șenchea, București, mon amour: supliment al revistei Contemporanul nr.9/2012, București, Ideea Europeană, 2012

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: