Între politică și iubire (II) Adulter și asasinat?

Patrascu cel BunÎntre cele două domnii ale lui Mircea Ciobanul se situează scurta domnie a nepotului său, Pătrașcu cel Bun, fiul lui Radu Paisie, care ocupase tronul cu sprijinul ambasadorului francez la Poartă, d’Aramont. I s-a spus „cel Bun”, deoarece cei aproape trei ani de domnie au fost scutiți de comploturi boierești și de vărsări de sânge. Între dregătorii de vază care l-au ajutat se numărau spătarul Stanciul Benga, vistiernicul Dragomir, postelnicul Iani și alții.

Căsătorit cu doamna Voica, din neamul boierilor de la Slătioara, a avut din această căsnicie, printre alți copii, și pe viitorul domn Petru Cercel. Despre traiul alături de Voica nu se cunosc prea multe amănunte. Cert este că zilele lui Pătrașcu Vodă, ca domn în scaunul de la București, erau numărate din anul 1557. Abia întors dintr-o campanie în Transilvania, începută cu un an în urmă (unde din porunca sultanului îl readusese pe tron pe principele Ioan Sigismund Zapolya și pe mama acestuia, regina Isabela, alungați anterior de trupele imperiale și spaniole ale generalului Castaldo, omul împăratului romano-german Ferdinand de Habsburg), Pătrașcu a căzut bolnav, poate și din cauza oboselii sau a unei răni primite.

Moartea lui fulgerătoare a fost urmată de fuga în Ardeal, cu tezaurul țării și cu suma cuvenită achitării haraciului către Înalta Poartă, a vornicului Socol, bănuit de hiclenie. De aici până la zvonul că Socol ar fi pus la cale otrăvirea voievodului (dat fiind că, în calitate de vornic, îl însoțise pe Pătrașcu în expediția din principatul intracarpatic) nu era decât un pas. Cum în Transilvania l-a urmat pe boierul fugar și doamna Voica, împreună cu copiii ei, istoricii Dumitru Almaș și Panait I. Panait au presupus (într-o lucrare dedicată Curții Vechi din București) că între zidurile acesteia s-ar fi consumat o pasională iubire vinovată între doamna Voica și Socol și că amândoi ar fi fost complici la asasinarea domnului. Oricum n-ar fi apucat să se bucure de roadele presupusei lor crime, dat fiind că Mircea Ciobanul se întorcea cu ajutor de la Poartă, pentru a doua și ultima domnie. Ce le-ar mai fi rămas celor doi virtuali adulterini decât fuga? Întrucât documentele tac în această privință, un răspuns clar și sigur în legătură cu un presupus adulter nu putem oferi. Fuga doamnei Voica își găsește explicația mai degrabă în întoarcerea lui Mircea și a Chiajnei… mai ales din cauza acesteia din urmă. Nu era loc pentru două doamne la Curtea voievodală. Aventura rămâne deci pe terenul mobil al ipotezei, ba chiar al fanteziei unui viitor scenarist interesat de producerea unui film istoric.

Partea a treia AICI


sursa: Corneliu Șenchea, București, mon amour: supliment al revistei Contemporanul nr.9/2012, București, Ideea Europeană, 2012

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: