Moartea lui Lovinescu

Eugen LovinescuPovesteşte Şerban Cioculescu: „Lovinescu s-a internat la sanatoriul Antoniu. L-am vizitat acolo. I se făceau analizele; se punea întrebarea dacă va fi operat sau nu. În aşteptarea sentinţei, îşi petrecea veacul în biblioteca sanatoriului, pe care singur el o vizita. După vreo zece zile, a fost trimis acasă, spunându-i-se:

– Nu e nevoie de operaţie.

Era fericit, pentru că se temea grozav de cuţit. Nu şi-a dat seama că era un semn rău: al unei boli neoperabile (ciroză). S-a întors acasă plin de optimism.

Cu două sau trei zile înainte de moarte, i-a adus Cella Serghi o pungă cu două kilograme de cireşe enorme, roşii, cărnoase. A consumat cu lăcomie, în câteva minute, un sfert din fructele îmbietoare. Îşi păstrase apetitul de viaţă şi de roadele ei suculente.

În dimineaţa morţii, la 15 iulie 1943, a cerut fetei din casă, Stanei, să ridice storurile. Apoi a întrebat-o cât e ceasul.

– E ora nouă şi jumătate, conaşule.

– Cum, nouă şi jumătate? Nu vezi că e întuneric?

Afară era lumină orbitoare, dar zăbranicul morţii începuse să cadă peste ochii celui ce până în ajun citise şi ţinuse tocul în mână. După o scurtă agonie, se stinse fără dureri.”


sursa: Şerban Cioculescu, Amintiri, Bucureşti, Editura Eminescu, 1981

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: