Cum şi-a dat seama Lovinescu că este bătrân şi bolnav

lovinescu eugenPovesteşte Şerban Cioculescu: „Lovinescu era bolnav şi nu-şi dădea seama. Bărbatul robust pierea, zi de zi, văzând cu ochii, fără să simtă nicio durere. Într-o zi, mi-a spus:

– Ştii, don Cioculescu, că sunt bătrân şi bolnav?

– D-voastră, maestre? Arătaţi cât se poate de bine, răspunsei, cu o pioasă minciună.

– Nu e aşa. Dar până astăzi n-am bănuit nimic. La prânz, după vizita mea obişnuită la librăria „Cioflec”, simţindu-mă cam obosit, am luat de la Universitate tramvaiul 14 să mă duc acasă. Şi cum înaintam în vagonul care era plin, am auzit o voce mustrătoare, în spatele meu:

– Tinere, nu ţi-e ruşine să stai jos, când domnul e bătrân şi bolnav?

Tânărul mi-a dat locul, iar eu, ajuns acasă, m-am uitat în oglindă şi am recunoscut că este aşa:

– Sunt bătrân şi bolnav, don Cioculescu.”


sursa: Şerban Cioculescu, Amintiri, Bucureşti, Editura Eminescu, 1981

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: