Viața lui Charles Darwin (IV) Naturalistul moşier din Downe

Charles_DarwinDarwin a trasat o schiţă de 35 de pagini cu teoria sa despre selecţia naturală în 1842 şi a extins-o în 1844, dar nu a avut nicio intenţie imediată de a o publica. I-a scris Emmei o scrisoare în 1844, rugând-o ca, dacă el ar muri, să plătească unui editor 400 de lire sterline pentru a publica lucrarea. Poate că a vrut să moară mai înainte. În 1842, Darwin, evitând tot mai mult societatea, îşi mutase familia în satul izolat Downe, în Kent, la „marginea extremă a lumii”. (Satul se afla, de fapt, la doar 26 km de centrul Londrei.) Aici, trăind într-o fostă casă parohială, Down House, a imitat stilul de viaţă al prietenilor săi clerici. Temându-se să nu fie spionat, şi-a limitat chiar şi plimbările. Izolarea sa a fost completă: de acum înainte şi-a dus zilele după ceas, cu perioade stabilite pentru mers pe jos, somn, lectură şi partide de table nocturne. Şi-a îndeplinit responsabilităţile parohiale, ajutând la administrarea clubului local. Orele sale de lucru erau dedicate albinelor, florilor şi scoicilor, precum şi cărţilor despre recifele de corali şi despre geologia sud-americană, trei dintre acestea, publicate în perioada 1842-1846, asigurându-i reputaţia de geolog.

Rareori şi-a adus în discuţie secretul. Când a făcut acest lucru, în special în faţa botanistului de la Grădinile Botanice Kew, Joseph Dalton Hooker, Darwin a spus că a crede în evoluţie este ca şi cum „ai mărturisi o crimă”. Analogia cu această crimă capitală nu era deloc neobişnuită: rebelii ateişti foloseau evoluţia ca una dintre armele lor împotriva oprimării anglicane, fiind întemniţaţi pentru blasfemie. Darwin, nervos şi deprimat, a ajuns să apeleze la izvoare de apă minerală şi la remedii tradiţionale. Ajunsese să înţeleagă moralitatea conservatoare a clericilor. Înţelegea şi crima de care s-ar fi făcut vinovat.

Avea o avere uriaşă: la sfârşitul anilor 1840, familia Darwin avea investiţii de 80 000 de lire sterline; era proprietarul a două ferme mari de la Lincolnshire; iar la sfârşitul anilor 1850 investise zeci de mii de lire sterline în acţiuni feroviare. Chiar dacă teoria sa, cu accente capitaliste şi meritocratice, nu semăna cu nimic din concepţiile enunţate de radicali şi de protestatari, aceşti ani de turbulenţe nu erau deloc un moment al destăinuirilor.

Din 1846 până în 1854, Darwin şi-a sporit renumele de expert în problema speciilor, întocmind un studiu detaliat despre toate crustaceele cunoscute. Intrigat de diferenţierea lor sexuală, el a descoperit că de unele femele stau agăţaţi mici masculi degeneraţi. Acest lucru i-a trezit interesul în evoluţia formelor divergente de masculi şi femele dintr-o creatură originară hermafrodită. Patru monografii despre un astfel de grup obscur l-au transformat într-un expert de seamă şi i-au adus Medalia Regală a Societăţii Regale în 1853. Nimeni nu l-ar mai fi putut taxa drept speculant în domeniul biologiei.

Partea a cincea AICI


sursa: Enciclopedia Universală Britannica, vol. 5, Bucureşti, Editura Litera, 2010

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: