Cântecul Nibelungilor – legendă germanică și nordică repovestită

cantecul nibelungilorCu multe veacuri în urmă, se afla pe lume Ţara Nibelungilor, ţară de neguri și păduri, în care soarele nici nu pătrundea printre desișurile mohorâte. Doar prinţul Sigfrid, cel mai viteaz călăreţ și cel mai curajos vâslaș de pe Rin și din toată Marea Nordului, îndrăznea s-o cutreiere. Când își punea coiful de aur și încăleca pe calul alb, părea zeul luminii, picat din înălţimile Valhallei. Nimic nu-l înfricoșa pe tânărul cel semeţ.

Rătăcind prin munţii prăpăstioși, pe căi neștiute de nimeni, Sigfrid a obţinut prin luptă comoara piticilor nibelungi. Despre această comoară se spunea că ar fi fost blestemată să aducă nenorocire celui ce o stăpânea. În peștera care ţinea ascunsă comoara, Sigfrid a găsit și sabia fermecată Balmung, făurită în atelierul zeilor, care îl făcea de neînvins pe mânuitorul ei. Când Sigfrid a smuls din lăcașul ei sabia, niște braţe invizibile l-au cuprins într-o încleștare ca de fier. O zi și o noapte s-a luptat prinţul cu fiinţa nevăzută. Când s-a desprins din încleștare, mare i-a fost mirarea văzând că-i rămăsese în mână o glugă albastră. Ba mai mult, un pitic bătrân, căzut la picioarele sale, îi cerea îndurare, căci, fără gluga fermecată ce-l făcuse nevăzut și-i înzecise puterile, nu mai cuteza să-l înfrunte pe viteaz.

– Sunt piticul Alberich și te voi sluji alături de toată Ţara Nibelungilor! După datina străveche, comoara și sabia sunt ale tale, căci tu le-ai cucerit prin luptă, a rostit piticul.

Între timp, se trezise și balaurul a cărui menire era să doarmă până când un viteaz avea să pună mâna pe sabia fermecată. C-un șuier groaznic și, deschizând botul, balaurul s-a repezit asupra lui Sigfrid, învăluindu-l într-un noian de flăcări pârjolitoare. Dar prinţul, cu o încordare uriașă, a înfipt sabia în monstrul înfricoșător, care a început să se zvârcolească, doborând copacii și răsturnând munţii, în timp ce din sângele vărsat s-a făcut un lac roșu. Sfătuit de piticul Alberich, Sigfrid s-a îmbăiat în sângele balaurului, devenind invulnerabil. Numai că, în timp ce se îmbăia, pe umărul stâng i-a căzut o frunză, lăsând un loc micuţ în care spada putea să-și înfigă tăișul. Dar aceasta era o taină cunoscută doar de Sigfrid și de pitic. Astfel a devenit Sigfrid stăpân pe comoara nibelungă, pe sabia Balmung, dar și pe gluga fermecată ce îl făcea nevăzut și-i înzecea puterile.

Multe fapte eroice l-au așteptat de aici încolo pe Sigfrid, dar și multe primejdii. Auzind de frumuseţea prinţesei Crimhilda, viteazul a ajuns la Worms, cetatea burgundă de pe Rin a regelui Gunther, fratele acesteia. Pentru a obţine mâna prinţesei, Sigfrid a salvat cetatea burgundă de atacul danezilor și al saxonilor și l-a ajutat pe Gunther să o cucerească pe Brunhilda, regina ţinutului îngheţat al Islandei. Brunhilda promisese să îl ia de soţ doar pe cel care o putea învinge în luptă. Singurul care a învins-o a fost Sigfrid, care a luptat alături de Gunther, acoperit de gluga fermecată. Aflând de vicleșugul prin care fusese cucerită, Brunhilda a cerut răzbunare și a obţinut-o, prin complicitatea regelui Gunther și cu ajutorul războinicului Hagen, care, aflând locul vulnerabil de pe trupul lui Sigfrid, l-a ucis.

După ani de doliu, Crimhilda, devenită soţie a regelui Attila, a răzbunat moartea lui Sigfrid. Invitându-i la curtea regelui hun pe Gunther și pe Hagen, le-a luat acestora viaţa cu sabia Balmung. Alături de ei, a murit însă și Crimhilda, pedepsită de huni pentru că a încălcat legile ospeţiei. Comoara nibelungilor, furată și scufundată în apele Rinului de Gunther și Hagen, a rămas pentru totdeauna pierdută în adâncuri, departe de oameni.


VOCABULAR

Rin – fluviu situat în vestul Europei, care se varsă în Marea Nordului.

Worms – oraș în Germania; capitală în anul 411 a regatului burgund, popor migrator de neam germanic, venit din nordul Europei.

Țara Nibelungilor – țară socotită a fi fost prin Norvegia, într-o zonă cu păduri misterioase și comori fără seamăn, populată de duhuri rele.

Valhalla – loc mitic de pe tărâmul zeilor nordici, în care ajungeau războinicii căzuţi în luptă.


sursa: Pipo.ro

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: