Rămâi, te rog, mămico ! Rămâi !

copil plangandUn moment tulburător și emoționant din viața scriitorului Andre Maurois:

„Corectam ultimele șpalturi  la Byron, în Alpi, la Villard-de-Lans, în 1929, de Crăciun. Venise acolo pentru a o vizita pe fiica soției mele, Francoise, căreia medicii îi recomandaseră să trăiască la munte. Era în viața lui Byron un personaj care mă mișcase profund: este vorba de Allegra, fiica lui Byron și a lui Claire, care a murit, singură și nefericită, într-o mănăstire italiană. Fără voia noastră, căci o iubeam mult, micuța Francoise a avut un destin similar. Suferise încă de când era copil din cauza căsniciei distruse a părinților. I-ar fi plăcut să crească într-o familie fericită, să se joace cu frații, cu surorile sale. Când privea familiile normale, încerca un sentiment nedeslușit de inferioritate.

Căsătoria noastră a umplut-o de bucurie.

Bunul Dumnezeu îmi va trimite curând o soră, doi frățiori [copiii lui Andre Maurois] și un tată, a anunțat ea cu mândrie vestea copiilor din parcul Monceau.”

Dar nu a apucat să se bucure prea mult de această nouă familie. Avusese o febră tifoidă cu complicații hepatice și, la scurt timp, medicii au diagnosticat o scleroză a ficatului. Ei nu ne-au ascuns extrema gravitate a acestei maladii. Doar o cură de altitudine putea oferi o șansă de însănătoșire, din nefericire, infimă.

Și astfel Francoise a petrecut ultimii doi ani din scurta sa viață la munte, departe de noi. Nu suferea, dar extrema ei slăbiciune, obrăjiorii ei ca de ceară inspirau milă. Jocurile violente îi erau interzise, căci oricând se putea produce o hemoragie care i-ar fi fost fatală. Citea de dimineața până seara și, la nouă ani, ținea un jurnal:

„Dacă Dumnezeu ar fi într-adevăr atât de puternic, nu ar trebui să existe pe lume nefericire… N-am făcut nimic rău; de ce sunt pedepsită? De ce am fost luată de acasă, unde eram atât de fericită alături de frații mei?”

Ceea ce era mai trist era faptul că, neștiindu-se atât de bolnavă, se credea exilată pe nedrept. Bunica ei, care o adora, petrecea mai tot timpul lângă ea, iar noi ne ducea să o vedem cât de des ne permitea timpul. Dar suferea din cauza acestei vieți și mama ei suferea și ea.

În sfârșit, în anul 1929, de Crăciun, am avut impresia că găsisem soluția acestei probleme… Francoise, emoționată în bucuria ei de a-i revedea pe Gerald și pe Olivier, a devenit, peste câteva zile, exuberantă și fericită. Această reunire a unei familii prea des despărțită ne-a făcut la toți multă plăcere. Dar, din nefericire, la Bobotează a trebuit să ne despărțim. Gerald și Olivier trebuiau să se întoarcă la liceul Pasteur din Neuilly, și eu însumi aveam unele obligații de îndeplinit. Francoise, disperată, vedea încă o dată năruindu-se frumosul mit al familiei sale. Se agăța de haina mamei sale:

Rămâi, te rog, mămico ! Rămâi !

Apoi a devenit gravă și curajoasă. Când am urcat în mașină, am văzut-o stând dreaptă, stoică pe treptele hotelului. O priveam așa cum era, în rochia ei albă, cu micuțele-i brațe slabe, îi priveam ochii inteligenți și atât de calzi și îi admiram curajul tăcut.

De-abia întorși la Paris, soția mea a trebuit să facă o operație. Tocmai părăsisem clinica unde petrecusem două ore la căpătâiul ei, când medicul din Villard-de-Lans m-a chemat la telefon: Francoise avusese o hemoragie puternică; își pierduse cunoștința; nu mai era nicio speranță. Spre ora 11 seara, m-a rechemat ca să-mi spună că Francoise murise. Când au culcat-o, ea a spus:

Vreau fotografia fraților mei…

Infirmiera îi dăduse o fotografie mică în care Gerald și Olivier în haine cenușii și pantaloni scurți râdeau amândoi. A murit fără suferință…


sursa: Andre Maurois, Memorii, trad.: Roxana Verona, București, Univers, 1976

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: