Istoria revistei Axa

axa-presaAXA, publicaţie care a apărut la Bucureşti, bilunar, de la 20 octombrie 1932 până la 25 decembrie 1933. Redactori sunt Mihail Polihroniade şi Ioan Victor Vojen. De la numărul 5, subtitlul „Publicaţie bilunară de artă, literatură, politică” devine „Publicaţie bilunară, politică, artistică, literară”. O a doua serie, subintitulată „Ziar de luptă politică, doctrină legionară, informaţie şi reportaj”, apare la Bucureşti, cotidian, în 1940-1941, sub direcţia lui Pavel Costin Deleanu, prim-redactor fiind Crişu Axente.

În primul număr din seria întâi este deja precizată ferm orientarea ideologică a publicaţiei. Într-un editorial violent antidemocratic, Nichifor Crainic, vorbind în numele tinerei generaţii dezorientate şi nemulţumite, anunţă „falimentul statului, provocat de democraţia conducătoare”. În acelaşi articol, intitulat Spre stânga sau spre dreapta?, sunt condamnate „nulitatea de creaţie şi fabuloasa capacitate de consumaţie parazitară” şi se propune, ca soluţie, doctrina aşa-zisului corporatism social, „întemeiat pe cultul competenţelor, pe concepţia morală a muncii, pe individualismul organizat în categorii sociale, pe dreapta autoritate”. Tot aici, într-un articol programatic (Predoslovie), Ioan Victor Vojen subliniază şi el existenţa unei „crize de ideal” a tinerilor şi vorbeşte despre o „schimbare a vremurilor”. Afirmând: „Concepem un stat nou etnic românesc clădit pe tradiţie”, el lasă să se întrevadă de pe acum tradiţionalismul radical şi chiar extremist care va fi adoptat de mişcarea legionară.

Dar, în ciuda acestei poziţii ideologice, care, între altele, respingea estetismul şi cosmopolitismul în artă, la început revista păstrează totuşi un anumit echilibru. Aşa se face că, cel puţin în numerele din 1932, printre colaboratori se află câţiva dintre scriitorii modernişti de seamă. Anton Holban publică aici o scurtă povestire intitulată Scatiul şi stăpânul său, iar Camil Petrescu un fragment din însemnările sale de călătorie (Rapid Constantinopol-Bioram. Dansul pântecului). Eugen Ionescu scrie, la cronica literară, despre lucrarea Eminescu de Lucian Boz, rubrica fiind preluată apoi de Arşavir Acterian (articole despre Homo americanus de Petru Comarnescu, Răscoala de Liviu Rebreanu), după care titularul ei devine Octav Şuluţiu. Acesta comentează cu înţelegere şi simpatie autori diverşi, cu toate că unii dintre ei nu corespundeau exigenţelor ideologice ale revistei (articole despre Critice de Pompiliu Constantinescu, Camere mobilate de Damian Stănoiu, Maitreyi de Mircea Eliade, Fecior de slugă de N. D. Cocea, Menuetul de G. M. Vlădescu, Farmece de C. Gane, Cunoaşterea luciferică de Lucian Blaga, Firu-n patru de E. Lovinescu).

În prima ei fază, când a avut un caracter cultural mai pronunţat, revista dispunea de rubrici variate. Pe lângă cronica literară, existau cronica plastică (semnată de George Zlotescu sau Gh. Labin), teatrală (Ioan Victor Vojen), muzicală (Luciliu Olteanu, Musicus), cinematografică (Ion I. Cantacuzino). Din 1933, Axa capătă însă un profil tot mai accentuat politic, susţinând din ce în ce mai vehement idei antidemocratice şi şovine şi afişându-şi simpatia pentru nazismul care tocmai se instala în Germania. În urma acestei politizări, spaţiul dedicat culturii scade simţitor, iar textele despre literatură şi artă sunt marcate şi ele adânc de radicalismul ideologiei legionare. De exemplu, la cronica literară apare un lung articol al lui Octav Şuluţiu (Pro domo, II), care, conformându-se extremismului practicat de revistă, scrie, între altele, despre o preconizată critică dogmatică, văzută ca „singura posibilitate de salvare din haosul spiritual”. De altfel, în această fază revista nu se mai bucură de colaborarea unor autori importanţi. Cele două scurte eseuri ale lui Constantin Noica (Quia absurdum şi Să tăcem) şi un articol al lui Mircea Eliade (A nu mai fi român), publicate în 1933, sunt mai degrabă ocazionale şi nesemnificative. Foarte activi sunt însă publiciştii Ilie Imbrescu, Const. Popov, Andrei Valeriu, Virgil Rădulescu, Virgil Ionescu, Mihail Stelescu.

În a doua serie, Axa devine, explicit, organul de presă al mişcării legionare, manifestând aceeaşi atitudine totalitară vădită cu ani în urmă, la care se adaugă prohitlerismul şi cultul Căpitanului. Publiciştii politici ai ziarului sunt Pavel Costin Deleanu, Crişu Axente, Ion Botaş, Ana Maria Toader, Mircea Goruneanu. Ziarului nu-i lipsesc paginile culturale, foarte influenţate şi ele de doctrina legionară. Horia Stamatu publică un fragment din poemul Pan, iar cu versuri ocazionale colaborează Ştefan Ion Gheorghe (Balada a IlI-a). Proza este reprezentată de Anton Balotă, care semnează o povestire istorică (Împărtăşania), iar cronica literară e susţinută, sporadic, de Horia Stamatu, care îşi exprimă în câteva articole propria concepţie despre poezie (Eliberarea poeziei, Poezia individualistă, Un veac de poezie românească). Notabile sunt, însă, textele cu subiecte teatrale ale lui Haig Acterian, eseul Naţiunea martiră al lui Dan Botta şi articolul Pentru arhitecţi, sculptori şi pictori al lui Nae Ionescu. Olga Caba traduce din poetul spaniol Jose Maria Peman (poemele Alcazarul şi Lupta Bestiei cu Îngerul). La acestea se mai adaugă numeroasele contribuţii folcloristice ale lui Ilarion Cocişiu şi Pompiliu Preca, precum şi cronicile muzicale ale lui L. Popovici şi cele teatrale ale lui Liviu Bratoloveanu.


sursa: Academia Română, Dicționarul general al literaturii române, A/B, București, Editura Univers Enciclopedic, 2004

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: