Viața lui Oliver Cromwell (I)

oliver cromwellCromwell, Oliver (25.04.1599 , Huntingdon, Huntlngdonshire, Anglia – 3.09.1658, Londra).  Soldat şi om de stat englez care a condus forţele parlamentare în timpul războaielor civile engleze; Lord Protector al Angliei, Scoţiei şi Irlandei între 1653 şi 1658, în timpul Commonwealthului republican. Ca general angajat în Războiul Civil Englez de partea forţelor parlamentare, împotriva regelui Carol I, Cromwell a contribuit la prăbuşirea monarhiei Casei Stuart şi, ca Lord Protector, a ridicat ţara din starea de decădere în care se afla de la moartea reginei Elisabeta I la rangul de mare putere europeană.

Om cu mari calităţi şi cu un caracter puternic, Cromwell a fost unul dintre cei mai remarcabili conducători din istoria europeană modernă, căci, deşi era calvinist convins, credea profund în valoarea toleranţei religioase. Totodată, victoriile lui Cromwell din ţară şi de peste hotare au contribuit la răspândirea şi consolidarea gândirii puritane, atât în Marea Britanie cât şi în America de Nord, gândire care a exercitat o mare înrâurire asupra vieţii politice şi sociale până în epoca actuală.

Tinereţea şi începuturile

Cromwell era unicul fiu al lui Robert Cromwell şi al Elisabetei Steward. Tatăl său fusese membru al unuia dintre parlamentele reginei Elisabeta şi, ca nobil şi judecător de pace, participa activ la administrarea problemelor din Huntington, în estul ţării. Robert Cromwell a murit când fiul său avea 18 ani, dar văduva lui a atins vârsta de 89 de ani.

Oliver a mers la şcoala din localitate, apoi, timp de un an, la colegiul Sidney Sussex din Cambridge. După moartea tatălui său a plecat de la Cambridge ca să aibă grijă de mama şi de surorile sale, dar se pare că a studiat o vreme la Lincoln’s Inn, la Londra, unde gentlemanii de ţară erau iniţiaţi în domeniul dreptului. În august 1620 s-a căsătorit cu Elizabeth, fiica lui Sir James Bourchier, comerciant în Londra. Cu ea a avut cinci fii şi patru fiice.

Influenţe formatoare

După tată, Cromwell se trăgea indirect din şeful de cabinet al lui Henric VIII, Thomas Cromwell, care îi sprijinise pe străbunicul şi pe bunicul lui Oliver să dobândească întinse foste domenii monahale în Huntingdon şi în Fenland. Oliver era cel mai mare fiu supravieţuitor al celui mai tânăr fiu al unui cavaler; a moştenit o proprietate modestă, dar a fost crescut în preajma bunicului său, care era însărcinat cu organizarea petrecerilor de vânătoare ale regelui. Educaţia primită avea să-i insufle un puternic protestantism evanghelic şi un sentiment intens al prezenţei providenţiale a lui Dumnezeu în treburile omeneşti.

La începutul căsătoriei, Cromwell, ca şi tatăl său, era profund conştient de responsabilităţile sale faţă de semeni şi se ocupa foarte atent de problemele din Fenland, dar era totodată în prada unor frământări spirituale şi psihice care-i tulburau mintea şi-i zdruncinau sănătatea. Se pare că experienţa convertirii s-a produs abia în preajma vârstei de 30 de ani; mai târziu îi va descrie unui văr cum a reuşit să iasă la lumină din întuneric. Totuşi, nu putuse primi harul lui Dumnezeu fără să simtă un soi de „egoism, vanitate şi răutate”. Se credea „mai-marele păcătoşilor” până când a înţeles că era de fapt unul dintre aleşii lui Dumnezeu.

La 30 de ani, Cromwell şi-a vândut pământurile şi a devenit arendaş pe proprietatea lui Henry Lawrence, la St. Ives, în Cambridgeshire. Lawrence plănuia să emigreze în Noua Anglie, iar Cromwell voia să-l însoţească, dar planul a eşuat. Nu există nici o dovadă potrivit căreia Cromwell ar fi luat activ parte la opoziţia faţă de politicile financiare şi sociale ale lui Carol I, dar avea, cu siguranţă, destulă influenţă în societatea din estul Angliei ca să-i apere pe predicatorii locali de politicile religioase ale regelui şi ale arhiepiscopului William Laud. Avea legături strânse cu grupurile puritane din Londra şi Essex, existând anumite indicii că ar fi participat şi poate şi predicat la o întrunire secretă cu caracter religios.

Cromwell în Parlament

Cromwell devenise cunoscut în Parlamentul din 1628-1629 ca puritan pătimaş şi cam din topor, care lansase un atac asupra episcopilor lui Carol I. El considera că orice creştin putea stabili un contact direct cu Dumnezeu prin rugăciune şi că principala îndatorire a clerului era să-i inspire pe laici prin predică. Astfel, i-a susţinut din banii proprii pe predicatorii sau „lectorii” protestanţi itineranţi şi şi-a manifestat făţiş antipatia faţă de episcopul local din Ely, un cap al Bisericii Anglicane, care susţinea importanţa autorităţii rituale şi episcopale. El l-a criticat pe episcop în Camera Comunelor şi a fost numit membru al unui comitet care să investigheze şi alte plângeri împotriva episcopului.

Cromwell n-avea încredere în nimeni din întreaga ierarhie a Bisericii Angliei, cu toate că nu s-a opus niciodată unei biserici de stat. În consecinţă, a pledat pentru abolirea instituţiei episcopatului şi pentru interzicerea ritualului prestabilit, aşa cum era indicat în Cartea Rugăciunilor Comune. El era de părere că toate congregaţiile creştine trebuiau să aibă dreptul de a-şi înţelege propriii pastori, care să le slujească prin predici şi rugăciuni necesare în diferite ocazii.

Alegerea lui Cromwell în Parlamentul din 1640 pentru comitatul Cambridge a fost rezultatul relaţiilor strân-se dintre el şi puritanii radicali din consiliul orăşenesc. În Parlament şi-a menţinut reputaţia de înflăcărat religios, promovând o reformă radicală. Dar era prea sincer pentru liderii opoziţiei, care au încetat să-l mai folosească ca purtător de cuvânt după lunile petrecute în Parlamentul cel Lung.

Deşi Cromwell împărtăşea nemulţumirea tovarăşilor săi în materie de taxe, monopoluri şi alte sarcini impuse poporului, doar religia a fost cea care l-a adus întâia dată în opoziţie cu guvernul regelui. Atunci când John Pym şi prietenii săi i-au prezentat regelui Carol I în noiembrie 1641 „Marea Interpelare” ce cuprindea peste 200 de articole, printre care şi unul care-i critica cu asprime pe episcopi „şi pe cei corupţi din cler, care preţuiesc formalismul şi supersiţiile” menite să întărească propria „tiranie ecleziastică şi uzurpare”, Cromwell a declarat că, dacă nu ar fi făcut parte din Camera Comunelor, ar fi vândut tot ce avea „a doua zi şi nu s-ar mai fi întors nicicând în Anglia”. Interpelarea n-a fost acceptată de rege, mărindu-se astfel prăpastia dintre el şi criticii săi din Camera Comunelor.

O lună mai târziu, Carol a încercat fără succes să-i aresteze pe cinci dintre capi, pentru trădare: pe atunci Cromwell nu era încă suficient de important ca să se numere printre aceştia, dar în 1642, când regele a părăsit Londra ca să strângă o armată şi s-a ajuns la război civil, Cromwell a început să se remarce nu numai ca puritan sincer, dar şi ca un om practic, capabil să organizeze şi să conducă. În iulie, a obţinut permisiunea Camerei Comunelor să îngăduie circumscripţiei din Cambridge să formeze şi să înarmeze companii pentru apărare, iar în august s-a dus el însuşi la Cambridge ca să împiedice colegiile să-şi pună resursele la dispoziţia regelui, iar odată cu declanşarea războiului, s-a înrolat într-o trupă de cavalerie în Hungtingdon, oraşul lui natal. În calitate de căpitan, şi-a făcut prima apariţie împreună cu trupa sa către sfârşitul Bătăliei de la Edgehill (23 octombrie 1642), unde Robert Devereux, al treilea conte de Essex, a comandat trupele Parlamentului, în prima înfruntare importantă a războiului.

Partea a doua AICI


sursa: Enciclopedia Universală Britannica, vol. 4, D-E, Bucureşti, Editura Litera, 2010

One response

  1. Imi permit o marunta corectura: „Cartea Rugăciunilor Comune” (The Common Prayer Book), este de fapt „Cartea Comuna de Rugaciuni” (exista in limba engleza obiceiul ciudat de a pune mereu atributul inaintea altui atribut, care la randul lui determina un substantiv).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: