Doamne, când am să ajung și eu mare ca să nu mai fac nimic?

troica amintirilorGh. Jurgea-Negrilești, născut în 1904, din tată moldovean – Paul Jurgea-Negrilești – și mama rusoaică – Natașa, fiica consulului din Galați -, hărăzit unei cariere aventuroase, a crescut într-o lume cosmopolită, printre nobili și femei frumoase și elegante. Familia consulului rus a avut unul dintre primele automobile, naviga cu luxosul iaht Carolus Primus (vizitat și de regina Carmen Sylva), petrecea verile la Sinaia, participa la serate de gală la Cazinou, primea oaspeți de vază.

Gh. Jurgea-Negrilești este autorul unei cărți de memorii intitulate „Troica amintirilor: Sub patru regi”, în care povestește următoarea întâmplare din copilăria sa.

“Trăiam într-o casă unde nimeni nu făcea nimic, consideram eu, afară de mine, care eram foarte ocupat. De dimineață mă înfruntam cu guvernante, profesori, profesoare care se luptau să mă învețe limbi străine, româna, matematica, pianul și câte altele. Doar față de domnișoara Florescu, singura persoană în care aveam cu adevărat încredere, mi se întâmpla să izbucnesc: “Doamne, când am să ajung și eu mare ca să nu mai fac nimic?”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: