Taina ultimului gând

hemingwayCânta când se trezea și a cântat, înainte de a adormi, în noaptea sinuciderii. Ce a gândit oare în noaptea aceea?

Poate că s-a gândit, cu oroare, la agenții F.B.I.- ului din halucinațiile sale depresive, dar care efectiv îl persecutaseră pentru activitatea sa pe fronturile de război, mergând până a-l spiona când soția sa, Mary, l-a dus la clinica Mayo sub un nume fals cu iluzia de a-l feri de invazia, devenită insuportabilă, a ziariștilor și reporterilor.

Sau poate că s-a gândit la amantele pierdute, pe care nu le mai putea avea, la dulcea sa soție din tinerețe, la bogata soție din anii maturității, la aroganta soție din vremea competițiilor, la umila și înțeleapta soție de la sfârșit, poate chiar la impudica logodnică Masai, la alte frumoase iubite intangibile sau nu, la infirmiera lui din adolescență, la aristocratica venețiancă.

Sau poate că s-a gândit la prietenii credincioși care-l ajutaseră să devină scriitor, la Maxwell Perkins și Charles Scribner, la cruzimea sa față de Sherwood Anderson, la deziluzia pe care i-o provocase Gertrude Stein.

Sau poate că se gândea la vreo poveste pe care nu mai putea s-o scrie, una din tragicele lui povești de dragoste și moarte, în care de data aceasta moartea era chiar moartea lui, iar dragostea era mai dramatică decât viața; cu imaginile care i se îngrămădeau în minte, leii leneși pe dulcea plajă aurită din visele fiecărei nopți, infernul de foc și de sânge de la Fossalta, care îl silea să nu stingă lumina seara, ororile războiului din Germania printre fluvii de whisky, splendoarea de flori și de parfumuri de la Finca sa, pierdută pentru totdeauna, orizontul unde marea ei nețărmuită se logodea cu cerul, ritualul taurilor în adorata lui Pamplona, pești tot mai mari și fiare tot mai greu de doborât, dulci meleaguri mediteraneene, zumzetul unor dialoguri acum nedeslușite, cu personaje impalpabile ca fantomele.

Hemingway a luat cu sine taina ultimului său gând, ce s-a stins când cartușele i-au împroșcat creierul pe tavan.


sursa: Fernanda Pivano, Hemingway, trad.: Florin Chirițescu, București, Univers, 1988, p.10-11

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: